Cronica Dăgăicii / Răscrucea care ne uneşte

   Buzăul s-a aflat mereu la încrucişarea drumurilor comerciale care legau cele trei provincii istorice româneşti. Acest noroc geografic oferă una din explicaţiile pentru care Târgul Drăgăicii a arătat, în timp, atâta vitalitate şi perenitate culturală. Aici, influenţele s-au întretăiat, românismul s-a omogenizat şi afacerile au adus prosperitate târgoveţilor.

   Drăgaica de astăzi, cea nouă şi plină de energie, propune iar valorile dialogului, ale diversităţii şi armoniei. Ea nu doar că aduce în acelaşi loc meşteri populari din întreaga ţară (la acest capitol, recunosc, mai este mult de lucrat în anii ce vor urma!), ci şi artişti din toate zările. Conceptul spectacolului folcloric de luni, 19 iunie, a dorit să omagieze muzica tradiţională, cântată live, cu taraf, ca la carte, de interpreţi din Muntenia, Moldova şi Ardeal. Concertul a fost deschis de un cântăreţ tânăr şi cu o promiţătoare carieră în faţă, teleormăneanul Daniel Turică. A urmat, apoi frumoasa frumoaselor, moldoveanca Vasilica Tătaru, a cărei energie debordantă şi talent incontestabil au aşezat-o definitiv în inimile publicului buzoian! Ambii au fost acompaniaţi magistral de taraful condus de Sorin Mandache şi susţinuţi coregrafic de ansamblul de dansuri “Balada”. În fine, reprezentantul Transilvaniei la serbarea populară a fost starostele şi interpretul Ovidiu Purdea Someş, care, acompaniat de ceteraşii săi  de la Cluj, a impresionat publicul prin repertoriu, voce, umor, patriotism şi apropierea sa faţă de oameni.

   Apoi, a început nebunia! Pe scena Drăgăicii au urcat legendele de la Phoenix împreună cu maestrul Grigore Leşe, într-un concert care a scris istorie nu doar pentru lumea muzicală buzoiană ci, îndrăznesc să afirm, pentru rock-ul românesc. Câteva mii de oameni au asistat extaziaţi la resurecţia unei trupe senzaţionale, într-o formulă optimă, într-o formă perfectă, construind un concept unic de spectacol! Un uragan de forţă, de virtuozitate instrumentală, de pasiune pentru tradiţia românească, îmbinat sinusoidal cu momente lirice, spiritualizate şi profunde, susţinute de Grigore Leşe vocal, la fluier şi chiar la toacă! Dacă Nicu Covaci a fost patriarhal, un mentor adevărat pentru tinerii săi colegi de trupă, Costin Adam a demonstrat că este o voce veritabilă, iar Cristi Gram a fost Dumnezeul chitarei, despre bateristul formaţiei, Flavius Hosu, la cei 16 ani ai săi, pot spune doar atât: FENOMENAL! Publicul a fost la înălţimea evenimentului în această seară cu totul specială şi a cântat alături de idolii lor, a aprins luminile telefoanelor, a ovaţionat îndelung orice pasaj de virtuozitate instrumentală. Un cuvânt de apreciere pentru echipa tehnică: Dan, John, Carbid, Marian, care au asigurat un sunet “beton”. De fapt, toată această seară magică a fost organizată şi susţinută logistic şi tehnic 100% de buzoieni, prin mijloace proprii, ceea ce este un mare prilej de mândrie profesională! După concertul de două ore, Nicu Covaci a avut răbdarea, dragostea de public şi politeţea de a da zeci de autografe pe cartea sa despre istoria Phoenix, pe CD-uri, pe tricouri sau pe pielea goală a admiratorilor, de a se fotografia cu fanii, până la ultimul! Nici Grigore Leşe nu a avut o viaţă mai uşoară! Ba, la un moment dat, a dat autograf pe spatele  unei mame care alăpta!

   A fost o seară perfectă pentru Drăgaică, pentru Buzău, de care s-au bucurat şi zeci de mii de oameni care au urmărit, cu sentimente greu de descris, transmisia concertului în direct, pe Internet. O seară de povestit nepoţilor, în care IarmaFest-ul a devenit IarmaRock!