Cristinel Dobrotă, mâna de fier de la Greenfiber şi Greentech

Sunt legate între ele prin specificul activităţii.

Sunt legate între ele prin specificul activităţii. Au aceeaşi structură a acţionariatului şi aceeaşi structură managerială şi reprezintă capacitatea de reciclarea a deşeurilor din pet, singura, de altfel, din România. Greenfiber International, singurul producător de fibră sintetică şi bandă PET din România, şi Greentech SA, unul dintre cei mai importanţi reciclatori de mase plastice din Sud-Estul Europei şi pionerul deşeurilor din plastic din ţara noastră, sunt cele două companii pe care ni le-a prezentat cel care le conduce, directorul general Cristinel Dobrotă.

       Reporter: Când au fost înfiinţate cele două societăţi?

     Cristinel Dobrotă: Greentech a fost înfiinţată în anul 2002, iar Greenfiber în 2004. Societăţile sunt legate între ele prin profilul de activitate, astfel că, dacă prima dintre ele colectează şi transformă deşeurile din pet în materie primă, cea de-a două preia această materie şi o prelucrează pentru a o transforma în produse.

     Rep.: Care este structura acţionariatului în prezent?

     C.D.: Acţionariatul este în întregime privat, majoritar taiwanez, restul împărţindu-se între două fonduri de investiţii europene.

     Rep.: Ce produse se obţin prin această întreagă operaţiune de reciclare?

     C.D.: Fibra poliesterică reprezintă produsul finit, care de fapt înseamnă lâna sau bumbacul artificial, şi banda de pet folosită pentru legare în zona ambalajelor. Toate produsele sunt fabricate din pet-uri sută la sută.

     Rep.: Aveţi şi alte puncte de lucru?

     C.D..: Avem două fabrici în România, aceasta de la Buzău,  încă una la Iaşi şi mai multe puncte de lucru. Cartierul general este însă la Buzău, la Iaşi fiind doar fabrica de producţie pe platforma fostului combinat Terom, unde noi am cumpărat în 2006 activul numit Fibră, şi am înlocuit vechea tehnologie de acolo, cu una nouă.

     Rep.: Care este volumul investiţiilor până în prezent?

     C.D.: Până în momentul de faţă, volumul investiţiilor se ridică la aproximativ 35 milioane de euro în România. Spun România, deoarece noi mai avem investiţii şi în ţările din jur, pentru că ne aprovizionăm cu necesarul nostru de materie primă  doar pe jumătate din piaţa românească, iar asta pentru că nu se colectează suficiente deşeuri din pet. Colectăm în Serbia, Macedonia, Ucraina, Grecia şi Germania şi transformăm acolo pet-ul  în materie primă, îl aducem la Buzău şi fabricăm fibra poliesterică.

     Rep.: Această activitate nu implică costuri mai mari?

     C.D.: Este mai costisitor, însă în ţara noastră nu se colectează suficient. România are o rată de colectare de aproape 25 la sută, ceea ce face să fim mult sub media ţărilor europene, care este de 48-50 la sută. Explicaţia ar fi că nu există niciun sistem de colectare şi nicio preocupare intensă din partea factorilor de decizie din ţara noastră să implementeze un astfel de sistem, şi atunci, ea  se face strict privat. Adică, centrele de colectare adună deşeuri din plastic, de hârtie, de metal şi se duc fiecare în zonele de interes. În ţările din Vest, colectarea se face prin sisteme profesioniste şi prin sistemul depozit care se practică în zece ţări europene. În toate aceste ţări, rata de colectare este de peste 80 la sută.

     Rep.: În ce anume aţi investit cele 35 de milioane de euro? Aţi atras şi fonduri europene?

     C.D.: Banii au fost direcţionaţi către cele două fabrici. Investiţiile au fost strict în tehnologie, hale de fabricaţie şi spaţii de depozitare, toate necesare desfăşurării activităţii în bune condiţii. În ceea ce priveşte accesarea fondurilor europene, nu ne putem lăuda. Singura finanţare pe care am reuşit să o obţinem, anul acesta, a fost pentru construcţia unei staţii de epurare a apei uzate, aici, la Buzău. În procesul de purificare a deşeurilor se foloseşte apa, iar aceasta se contaminează şi, pentru a o epura este necesară o tehnologie modernă. Am aplicat un proiect la Fondul de Mediu, el a fost aprobat, iar anul acesta am finalizat construcţia unei staţii de epurare. Investiţia a fost de aproximativ un milion de euro, din care jumătate am primit de la Administraţia Fondului de Mediu. Staţia de epurare este una performantă, care epurează apa la nivelul NTPA 001, adică este apă pe care poţi să o deversezi direct într-un râu.

Fibra ajunge în Logan, dar printr-un producător extern

     Rep.: Către ce ţări se îndreaptă activitatea de export?

     C.D.: Exportul, în proporţie de 94 la sută, este destinat ţărilor din Uniunea Europeană, şi aici aş puncta ca principală piaţă Germania, după care Franţa, Italia, Slovenia, Spania, Marea Britanie, Polonia, Cehia. Foarte puţine cantităţi vindem în Rusia şi Ucraina, iar asta deoarece produsele noastre sunt destinate unor industrii destul de pretenţioase, care nu sunt prezente în ţările foste comuniste.

     Rep.: Dar în ţara noastră? Care ar fi industriile consumatoare de astfel de produse?

     C.D.: Şase la sută din producţie este destinată pieţei interne. Industria românească de neţesute nu este o industrie foarte dezvoltată, ea a murit după 1989, iar acum, încet-încet, încearcă să renască. Aici, produsele noastre sunt folosite în special în industria mobilei. Industria automobilistică este un mare consumator de fibră poliesterică. Fibra noastră ajunge şi în maşina Logan, de exemplu, dar nu printr-un fabricant din România, ci printr-un producător extern, care livrează la rândul său unui furnizor al Renault, şi astfel fibra se întoarce la Piteşti, sub forma mochetelor sau a altor elemente. Industria medico-sanitară o foloseşte pentru şerveţelele umede care sunt fabricate dintr-un amestec de vâscoză şi poliester.  Mai este utilizată în industria mobilei, pentru elementele filtrante, sau construcţia de drumuri, pentru geotextilul care se pune ca ultim strat înainte de a se turna bitumul. Fibra noastră are calităţi pentru a fi folosită în varii domenii.

     Rep.: Care este producţia anuală şi cum v-a afectat criza financiară?

     C.D.: Avem a doua capacitate europeană de fibre poliesterice reciclate, drept urmare producem 50.000 de tone anual şi 5.000 tone de bandă PET.

     Această criză a  afectat pe toată lumea, mai mult sau mai puţin, în funcţie de domeniul de activitate. Pe noi ne-a afectat mai puţin, pentru că produsele noastre sunt exportate în proporţie de 94 la sută în Europa, iar noi suntem conectaţi mai mult la economia europeană, la economia ţărilor unde exportăm, şi mai puţin la economia românească. În perioada 2008-2009 am fost nevoiţi să reducem puţin capacitatea, dar chiar şi în condiţiile acestea societatea a fost pe plus la sfârşit de an. 2010 a fost un an un pic mai bun decât 2009, iar 2011 este un an şi mai bun. Am avut o cifra de afaceri de 247 de milioane de lei, iar pentru anul acesta rezultatul va fi de până la 300 de milioane de lei.

           Nicio reducere de personal

     Rep.: Aţi fost nevoiţi să reduceţi şi din personal?

     C.D.: Nu am redus din personal pe timpul crizei, deoarece sfârşitul anului 2008 ne-a prins cu o investiţie, o creştere de capacitate de 30 la sută care, teoretic, ar fi însemnat şi o creştere a numărului de angajaţi. Am redus, după cum am zis, capacitatea, întârziind pornirea instalaţiei, de la decembrie 2008, la mai-iunie 2009. Am crescut însă personalul cu 15-17 la sută, astfel că în prezent avem 970 angajaţi, mai mult decât cei 810 pe care îi aveam în 2008, la începutul crizei. Totodată, mai avem 4 angajaţi la Cluj, unde avem un punct de lucru pentru colectare.

     Rep.: Ce pondere ocupă cercetarea în cadrul activităţii de reciclare?

     C.D.: Una destul de mare, pentru că din moment ce produsele pe care noi le fabricăm ajung în industriile enunţate, sigur că cercetarea este importantă, pentru că sunt produse destinate unor aplicaţii pretenţioase şi nu poţi să intri ca nou-venit pe această piaţă, nu poţi să te aşezi la aceeaşi masă cu ei, dacă nu ai produse similare calitativ sau chiar mai bune. Şi asta, după ce în prealabil  specialiştii, cei care sunt capabili să dezvolte produse noi sau să îmbunătăţească, au lucrat intens. Este foarte important segmentul de cercetare – dezvoltare într-o astfel de industrie.

     Rep.: Aţi depăşit criza într-un mod total opus celorlalte societăţi… Ce planuri aveţi pentru viitor?

     C.D.: Da, se poate spune şi aşa. Acum, se prefigurează iarăşi ceva dificultăţi în piaţă, pentru începutul anului 2012, dar sperăm să nu ţină foarte mult. Pentru anul viitor avem proiecte de investiţii în valoare de aproape 8 milioane de euro, canalizate pe colectare şi reciclare de pet. Sunt investiţii care ne vor permite nouă să ajutăm puţin creşterea acestei rate de colectare a pet-urilor în România, sau să favorizăm o creştere a acestei rate de colectare.

{loadposition zgalerie2994}