Buzoianul Cristinel Romanescu a fost reales, în unanimitate, cu 86 de voturi, în funcţia de preşedinte al Federaţiei Române de Tenis de Masă, cu prilejul adunării generale a forului din Capitală, obţinând astfel al patrulea mandat consecutiv în fruntea federaţiei. Romanescu nu a avut contracandidat, la fel ca şi vicepreşedintele Nicolae Ochiană, care a obţinut 84 de voturi.
Cu această ocazie, buzoianul a acceptat să vorbească pentru OPINIA despre proiectele pe care le are, problemele cu care se confruntă federaţia, dar şi despre amintirile legate de anii în care iubea mai mult fotbalul decât tenisul.
Reporter: Cum vă simţi după 12 ani la cârma tenisului de masă românesc, ştiind că mai urmează încă patru?
Cristi Romanescu: Mă bucur pentru că sunt atâţia oameni care an de an au încredere în mine, în capacităţile mele şi totodată în proiectele pe care le propun şi le implementăm împreună. Nu avem un buget formidabil din partea statului, dar reuşim, prin propriile mijloace şi cu ajutorul sponsorilor, să o ducem la capăt. Drămuim foarte bine fiecare leu şi îl trimitem acolo unde este nevoie de el. Sunt încrezător că în următorii patru ani vom atinge obiective mai îndrăzneţe ca cele realizate până acum.
Rep.: Ce vă propuneţi în următorul mandat?
C.R.: Programul pe care l-am prezentat are o ţintă înaltă. Medalie în cadrul Jocurilor Olimpice de la Rio de Janeiro (n.r. Brazilia – 2016). Îmi doresc din tot sufletul ca acest lucru să se concretizeze, pentru că ar însemna o performanţă uriaşă pentru tenisul de masă european, şi implicit român. Vreau ca sportivii români să fie în continuare foarte bine clasaţi în ierarhiile europene şi mondiale, şi totodată să continue parcursul bun din cadrul întrecerilor internaţionale.
„Nu voi interveni la antrenori pentru buzoieni”
Rep.: Credeţi că în 2016, în cadrul JO de la Rio, ar putea evolua sub tricolor şi buzoienii Roxana Istrate sau Ovidiu Ionescu?
C.R.: Aspectele tehnice, de pregătire, nu reprezintă treaba mea. Ca preşedinte de federaţie, ca şi for, încercăm să le oferim condiţii foarte bune de pregătire, mă refer strict la ceea ce ţine de infrastructură, echipament sportiv şi alte lucruri de genul acesta. În rest, antrenorii sunt suverani. Ei îşi conduc antrenamentele după propria ştiinţă şi mentalitate, ei fac selecţiile şi totodată ei decid cine este convocat la lot sau nu. Nu am intervenit niciodată peste dumnealor şi nu am să o fac nici în cazul buzoienilor. Am încredere în tot staff-ul tehnic că ia deciziile cele mai bune, iar selecţiile sunt imparţiale, corecte şi făcute în funcţie de capacitatea jucătorului.
Rep.: Ce funcţii mai deţineţi pe plan mondial?
C.R.: În urmă cu trei luni, am primit un nou mandat în Consiliul Director European (n.r. Board of directors), organismul care se ocupă cu tot ceea ce reprezintă acest sport pe Bătrânul Continent, iar peste câteva luni mă aştept la acelaşi lucru în cadrul consiliului mondial, în urma unui congres care va avea loc la Paris. După cunoştinţele mele, sunt singurul român care a intrat în aceste două consilii.
Rep.: Care este secretul longevităţii în fruntea FRTM?
C.R.: Mă mândresc cu faptul că toţi cei din federaţie, şi nu numai, reprezintă un întreg. Un întreg care conlucrează pentru performanţă. Se lucrează cu dragoste, cu pasiune, în chinuri, în condiţii care nu sunt nici pe jumătatea celorlalte adversare, pe care le dominăm şi totuşi avem performanţe. Suntem mândri de noi, de ceea ce facem, dar totodată conştienţi de faptul că se poate mai mult… că putem mai mult. Suntem o mare familie şi acest lucru se datorează fiecăruia dintre noi.
„Străinii sunt surprinşi de performanţele noastre raportate la condiţiile
de pregătire”
Rep.: Care este părerea străinilor vizavi de performanţele României şi de maniera în care se lucrează la noi în ţară?
C.R.: Foarte mulţi din tehnicienii străini rămân surprinşi de performanţele noastre raportate la condiţiile de pregătire. Pentru mulţi dintre ei România este speranţa Europei de a învinge China. Mulţi au recunoscut şi au zis că nu ştiu dacă ar putea avea rezultate majore dacă s-ar chinui în condiţiile în care o fac antrenorii noştri. Suntem printre puţinele ţări, dacă nu chiar singura, care nu a importat jucătoare asiatice şi totuşi ne menţinem vârful de performanţă.
Rep.: S-a pus vreodată problema ca România să preia acest model, consacrat de altfel în vestul Europei?
C.R.: Au fost discuţii, dar nimeni nu şi-a exprimat poziţia de aşa natură. Românii sunt patrioţi, iar antrenorii noştri nu puteau face excepţie. Muncim cu ceea ce avem, iar când se obţin rezultate cu jucători autohtoni, satisfacţia este cu atât mai mare.
Rep.: De ce sportivii din Asia sunt la mare căutare?
C.R.: Condiţiile în China, şi în general în Asia, sunt formidabile. Baze sportive excelente, fabrici de echipament specific, aria de selecţie imensă, bani foarte mulţi, pe când la noi ce e?! Noi avem 1.000 de jucători legitimaţi, în timp ce ei au 10 milioane. Noi avem un buget de maxim 400.000 de euro, în timp ce alţii au zeci de milioane. În 500 de ani nu vom avea ce are China la nivel de infrastructură. Noi avem în momentul de faţă toată piramida completă. De la 12-13 ani, până la seniori. Se lucrează foarte bine şi rezultatele de astăzi ale unor sportivi precum Crişan, Szcocs, Filimon, Ionescu şi mulţi alţii sunt rodul unei munci de ani de zile. Crişan avea 12 – 13 ani când am sosit la cârma federaţiei. Încă de atunci am pus accentul pe copii şi juniori, şi iată că, după atâta timp, Crişan s-a clasat pe locul 5 la Olimpiadă”.
Rep.: Vorbiţi-mi despre momentul în care v-aţi îndrăgostit de tenis
C.R.: M-am apucat din ambiţie. Ca toţi băieţii, eram îndrăgostit de mingea de fotbal, pe care o băteam tot timpul în curtea în care am crescut. Îmi plăcea să joc mijlocaş. Nici în apărare, dar nici în atac. Am jucat la Chimia Buzău, unde l-am avut coleg pe Gabi Zahiu. Când ne plictiseam, mergeam la Casa Armatei, să jucăm tenis. Erau vremuri crunte, aveam doar două palete şi câştigătorul rămânea la masă, iar noi eram vreo 15 puştani, iar eu cel mai mic. Când îmi venea rândul să joc, fratele meu, mai mare cu cinci ani, mereu mă dădea la o parte, şi rămâneam cu privitul. Am aflat că la Şcoala Generală nr. 5 se juca tenis de masă într-un cadru cât de cât organizat. Am fost acolo, am învăţat şi m-a întors la Casa Armatei, acolo de unde nu mai ieşeam de la masă. Acolo m-a văzut unul din antrenorii de la vremea respectivă, domnul Emilian Băcioiu, şi dânsul s-a ţinut de capul meu. Prima dată am fost legitimat la Rapid Buzău şi după ce am crescut, am ajuns în curtea celor de la Clubul Sportiv Municipal Buzău, singura echipă pentru care am evoluat toată cariera mea de jucător.
Anul trecut, tenisul de masă a obţinut medalii de aur la Campionatul European de seniori la dublu fete (Elizabeta Samara şi Daniela Dodean) şi dublu mixt (Andrei Filimon şi Elizabeta Samara), bronz european la simplu masculin (Adrian Crişan), bronz european la dublu mixt (Ovidiu Ionescu şi Bernadette Szocs), medalia mondială de bronz la dublu fete junioare (Irina Ciobanu şi Bernadette Szocs), medalii europene de aur la junioare pe echipe, individual (Bernadette Szocs), dublu fete (Bernadette Szocs şi Solja Petrissa – Germania), bronz european la individual (Irina Ciobanu), dublu fete (Irina Ciobanu şi Roxana Istrate). La nivel de cadeţi au fost cucerite medalie europeană de aur la dublu (Diana Lupu şi Adina Diaconu), argint european pe echipe fete şi bronz european la dublu mixt (Andreea Clapa şi Alexandru Manole).
{vsig}articole/2013/03/21/romanescu{/vsig}