Ce le puteţi spune buzoienilor despre dumneavostră?
Sunt născut în Buzău, părinţii mei – care între timp au fost chemaţi de Bunul Dumnezeu – fiind de asemenea buzoieni, cu meserii onorante: tata a fost mecanic de locomotivă, iar mama croitoreasă. Am crescut alături de fratele şi de sora mea în Buzău, unde am primit o educaţie prin care am învăţat ce înseamnă valorile creştin-ortodoxe şi morale ale poporului român. După ce am absolvit Liceul Industrial Electrotehnic în prima promoţie a acestuia, am urmat cursurile Facultăţii Automatică din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti, după care m-am reîntors în Buzăul meu drag, ca stagiar la Metalurgica, unde am lucrat până în 1990. An în care viaţa mea s-a schimbat radical, după ce am fost ales de sindicaliştii buzoieni să îi reprezint ca preşedinte al organizaţiei judeţene a sindicatelor, pornind astfel pe un drum nou în activitatea mea, drum total nesigur şi fără perspective la acea vreme. Mi-am asumat însă acest drum şi am luptat şi lupt în continuare pentru cei care îşi câştigă traiul din muncă cinstită. Nu a fost deloc uşor, dar satisfacţiile morale m-au îndemnat întotdeauna să merg înainte în slujba celor ce m-au investit cu această încredere.
În paralel, am fost ales consilier judeţean pe timpul a două mandate, poziţie din care am încercat să apăr interesele buzoienilor.
În anul 2003, m-am angajat la Casa Judeţeană de Pensii, poziţie din care am fost şi rămân în continuare în slujba cetăţenilor judeţului nostru. Între timp, am dobândit o licenţă în Studii Juridice şi Administrative. Am lucrat, timp de patru ani, la elaborarea şi implementarea unor proiecte sociale, proiecte prin care s-au atras importante fonduri europene utilizate în recalificarea forţei de muncă, precum şi la un proiect în urma căruia se pot reînfiinţa şcolile profesionale, a căror inexistenţă, practic, în ultimii ani a creat mari probleme pe piaţa forţei de muncă.
Sunt căsătorit de 34 de ani, iar fiul şi nora mea mi-au făcut, în urmă cu doi ani, cel mai frumos dar, atunci când în lume a apărut nepoţica mea.
De ce în Partidul România Unită?
Cei care mă cunosc foarte bine, şi nu sunt puţini, ştiu de ce. Ştiu că îmi iubesc ţara şi tradiţiile acesteia, ştiu că sunt patriot şi naţionalist convins. Să nu uităm că doctrina naţionalistă a apărut în România înainte de primul război mondial, prin crearea de către Nicolae Iorga a Partidului Naţionalist–Democrat, într-o perioadă în care, ca şi astăzi, se pare că ţara noastră era condusă şi dirijată de forţe oculte străine, care făceau tot posibilul pentru a ne pierde identitatea şi valorile culturale şi spirituale, lucru indadmisibil, cel puţin pentru mine.
M-am săturat să fim împărţiţi în două, m-am săturat să ne luptăm între noi. România este una singură şi este a românilor. Vrem şi suntem în stare să ne hotărâm singuri soarta. Numai cine nu vrea sau are interese ascunse nu poate observa că suntem una dintre cele mai vechi naţiuni, cu oameni harnici, cu o educaţie bună, cea mai concludentă dovadă fiind miile de medalii olimpice obţinute de copiii acestei ţări, aproape în orice domeniu, ştiinţific sau cultural, copii crescuţi şi educaţi de profesori români, copii pe care occidentul îi fură, pur şi simplu, pentru că am fost ,,ajutaţi” să nu mai le putem oferi posibilitatea dezvoltării profesionale.
Ce se poate face în acest sens?
Unde oare sunt institutele noastre de cercetare? De ce nu au fost finanţate de stat aşa cum ar trebui? Nu sunt bani la buget pentru ele? Ar fi dacă, toată această luptă anticorupţie s-ar finaliza nu cu circul mediatic al cătuşelor, mascaţilor, cu câteva luni de închisoare, tot pe banii cetăţeanului de rând, ci cu confiscarea averilor dobândite nejustificat.
La fel, ,,nu sunt bani pentru sănătate“, spun unii. Sigur că ar putea fi, dacă s-ar atrage fondurile puse la dispoziţie de Uniunea Europeană, dar ,,necazul” este că din aceşti bani nu se prea poate fura şi atunci nu facem proiecte viabile în domeniu. Este inadmisibil ca, în secolul XXI, să te internezi în spital pentru o problemă de sănătate şi să te alegi cu o alta, de cele mai multe ori mult mai gravă sau letală.
Am descoperit în programul Partidului România Unită dorinţa de a reînfiinţa competiţia sportivă de masă „Daciada”, dacă vă mai aduceţi aminte. Un astfel de demers, pentru mine, fost sportiv de performanţă, nu putea să nu fie interesant. România are multe talente şi în acest domeniu, talente ce trebuie mai întâi descoperite şi mai apoi ajutate să ajungă la performanţă. Mă doare, şi nu spun cuvinte mari, că ne-am cam făcut de râs la ultima olimpiadă. Să nu uităm că în astfel de competiţii România era între primele cinci naţiuni din lume, naţiune al cărui steag se ridica pe podiumul de premiere şi al cărei imn era intonat în aproape toate ramurile sportive. Aici este clar că pentru a realiza acest demers, este necesară o legea sponsorizării clară şi eficientă.
Avem o ţară minunată cu peisaje, locuri şi monumente istorice şi ale naturii rar întâlnite în lume, ce pot atrage turiştii străini, însă în loc să se dirijeze fonduri de la buget către micul investitor român, către dezvoltarea agroturismului, s-au cheltuit aceste fonduri pe tot felul de materiale promoţionale scumpe şi fără sens sau finalitate sau construindu-se aiurea tot felul de aşa-zise centre de informare turistică, nefuncţionale.
Ca să reduc la judeţul nostru… Câţi se pot mândri cu o tabără de sculptură ca cea de la Măgura, cu existenţa Vulcanilor Noroioşi de la Berca, cu Focurile Vii de la Lopătari, cu Grunjul de sare de la Mânzăleşti şi aşa mai departe? Cum să le valorifici şi cum să poţi aduce turiştii să le vadă şi, cu această ocazie, să vadă tradiţia românească la ea acasă, cazându-se în pensiuni agroturistice ce pot prospera din încasări pentru servicii şi pot oferi locuri de muncă localnicilor din aceste zone, localnici care să nu mai stea să aştepte ajutorul social, ci să muncească cu demnitate, pentru propria bunăstare? Simplu!, spun. Dezvoltând real infrastructura de drumuri, nu prin construirea celor mai scumpe şosele din lume şi de o calitate mai mult decât îndoielnică. Iată de ce va trebui modificată legislaţia în domeniul investiţiilor şi al achiziţiilor publice, astfel încât să nu mai putem fi furaţi şi înşelaţi, prin licitaţii trucate şi contracte incorecte.
Trebuie să ajutăm investitorii români, spuneam mai sus. Da, printr-o legislaţie corectă, pot fi ajutaţi cu fonduri de la bugetul de stat, astfel încât aceştia să se poată dezvolta şi crea locuri de muncă pentru români, deoarece nu guvernul crează locuri de muncă, cum fals au promis şi promit politicienii de ieri şi de azi. Aceştia constituie adevăratul motor al economiei, aceştia sunt cei care plătesc taxe şi impozite reale către bugetul de stat şi bugetul de asigurări sociale de stat, şi nu investitorii străini, care nu au urmărit decât să scoată un profit cât mai mare de pe urma muncii noastre, profit pe care, sub o formă sau alta, l-au scos din ţară.
Cum au obţinut profituri mari? Simplu! Pentru că li s-a permis şi pentru că au acordat salarii de mizerie românilor şi au ameninţat tot timpul că, dacă vrem salarii mai mari, pleacă în alte ţări. Drum bun! Să vedem unde plecaţi şi unde găsiţi mână de lucru mai calificată decât în România? Pentru că resursele ţării nu le puteţi lua cu voi şi nici mari investiţii nu aţi făcut! Nu mai încercaţi să ne ţineţi în sărăcie şi ignoranţă, pentru a ne manipula după bunul vostru plac! NOI SUNTEM ROMĂNI! Să nu uitaţi asta!…