Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis pe 8 aprilie, condamnarea statului român în cauza ,,Octavian Popescu v. România”, constatând că reclamantului, un piteștean, i-au fost încălcate drepturile și libertățile fundamentale. Primarul în funcție al comunei Vernești, Daniel Năstase, spune că acesta este rezultatul faptului că pe raza unității administrativ – teritoriale nu a fost disponibil teren pentru a se face punererea în posesie. Plata sumei dispusă prin sentință de CEDO cade acum în sarcina Guvernului.
Reclamantul este Octavian Popescu, născut în 1949 și locuiește în Pitești. Într-o hotărâre din 6 noiembrie 2003, Judecătoria Buzău le-a cerut autorităților comunei Vernești și Consiliului Județean să-i reconstituie dreptul de proprietate, pe o suprafață de 33 de ha în Vernești. Hotărârea a rămas definitivă. Popescu a solicitat în mod repetat autorităților locale să execute această hotărâre. În 15 și 26 ianuarie 2004, primarul din Vernești l-a informat, în scris, că nu dispune de terenuri și că ar putea primi, în schimb, despăgubiri. În 27 aprilie și 2 iulie 2004, bărbatul a solicitat Consiliului Județean și Prefecturii Buzău punerea în executare a hotărârii judecătorești.Nu a primit niciun răspuns. La 18 august 2004, primarul din Vernești l-a anunțat, din nou, că nu are niciun teren disponibil, susținând că terenurile situate în Vernești se aflau în patrimoniul Agenției Domeniilor Statului (ADS).
La 23 septembrie 2004, Popescu a solicitat iarăși informații de la Consiliului Județean și Prefectura Buzău. Neprimind vreun semn, bărbatul s-a adresat justiției și, printr-o hotărâre din 27 octombrie 2004, Tribunalul Buzău a obligat instituțiile în cauză să-i răspundă la solicitare. În 6 decembrie 2004, primarul din Vernești l-a informat pe Popescu că ADS a fost de acord cu transferarea unor terenuri din patrimoniul lor în cel al comunei, iar documentația e în curs de elaborare.
Împroprietărit forțat cu teren mai puțin la Stâlpu
În 8 iunie 2005, Consiliul Județean a adoptat o decizie prin care reclamantul avea dreptul să primească o suprafață de de 33 ha din rezerva ADS, după aproape doi ani de când își câștigase în instanță dreptul de proprietate. La 5 august 2005, Octavian Popescu s-a adresat cu o cerere Curții Europene a Drepturilor Omului. Abia după un an, la 25 aprilie 2006, ADS și consiliul local au încheiat un protocol prin care au fost transferate 29,26 ha dintr-un patrimoniu în celălalt. Conform protocolului, terenul era situat în comuna Vernești. După încă un an și mai bine, reclamantul este chemat la Primăria Vernești pentru a intra în posesia unei suprafețe de 24,54 de hectare, transferată la ADS, printr-un protocol din 6 septembrie 2007. Era anunțat că pentru care diferența de 8,46 ha, va fi încheiat un nou protocol între ADS și consiliul local. Surpriză însă! Cele 24,54 ha de teren se aflau în comuna Stâlpu. La 20 noiembrie 2007, el a mers în comuna Stâlpu, pentru a vedea terenul, ocazie cu care i-a fost înmânat un proces verbal de punere în posesie, pentru a-l semna. Octavian Popescu a cerut un răgaz de timp, să se gândească.
La 11 ianuarie 2008, printr-o scrisoare, primarul l-a invitat pe reclamant să-i trimită procesul-verbal semnat, atrăgându-i atenția că, dacă acest lucru nu se întâmplă până la 21 ianuarie 2008, se va considera că el a acceptat amplasamentul propus și va fi inițiată procedura pentru de emitere a titlului de proprietate aferent. Reclamantul i-a răspuns primarului, tot printr-o scrisoare, trimisă în ziua de 21 ianuarie, că nu acceptă terenul propus, din următoarele motive: amplasamentul terenului nu
respectă hotărârea instanței din 6 noiembrie 2003; nu e vorba de o recuperare completă, pentru suprafața de 33 ha; nu e respectat principiul echivalenței între valoarea terenului la care avea dreptul și cea a terenului propus. În aceeași scrisoare, reclamantul i-a solicitat primarului să găsească o soluție conformă cerințelor sale. Neprimind niciun răspuns, la 22 februarie 2008 reclamantul a trimis o altă scrisoare primarului. În data de 11 martie 2008, primarul l-a informat pe reclamant că amplasamentul propus fusese aprobat într-o decizie din 23 mai 2006 a Consiliului Județean, conform căreia
i-au fost atribuite 24.54 ha de teren în satul Stâlpu, deoarece nu a existat niciun teren disponibil în satul Vernesti. De asemenea, primarul i-a comunicat reclamantului că va începe procedura de emitere a titlului de proprietate pentru acest teren, având în vedere că reclamantul a mers acolo și a fost inițial de acord, chiar dacă s-a răzgândit apoi. La 13 februarie 2008, Consiliul Județean a emis un titlu de proprietate pe numele reclamantului, pentru terenul de 24.54 ha din satul Stâlpu. Octavian Popescu a precizat că acest titlu a fost emis contrar voinței sale. La 11 noiembrie 2008, printr-o scrisoare pe care reclamantul susține că a primit-o la 20 noiembrie 2008, primarul l-a invitat să vină la sediu, în ziua de 18 noiembrie 2008, pentru a intra în posesia suprafeței de 8,46 ha. Reclamantul i-a răspuns în scris primarului, în 24 noiembrie 2008, informându-l că refuză terenul propus, pe motiv că amplasamentul acestuia nu corespunde hotărârii judecătorești din 6 noiembrie 2003.
Iar, de atunci, disputa s-a dus în instanță.
Guvernul a evaluat terenul la nici 50.000 de lei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat prima dată în acest caz în 30 iunie 2009, constatând că, deși hotărârea judecătorească din 6 noiembrie 2003 nu specifică amplasamentul exact al terenului pe care trebuie să-l primească reclamantul, stabilește totuși că el trebuie să fie într-o localitate anume (Vernești). Reclamantul pretindea, cu titlu de daune morale, restituirea terenului de 33 ha situat în perimetrul comunei Vernești sau, alternativ, valoarea sa de piață, pe care el a estimat-o la 1.826.581 euro, depunând și o evaluare efectuată în iulie 2008. Cu titlul de daune materiale, el solicita 20.183,45 euro, sumă cu care a fost prejudiciat, prin lipsa de utilizare a terenului, vreme de cinci ani. De asemenea cerea, suplimentar, 365.316 euro, pentru prejudiciul moral cauzat prin frustrarea de a nu putea să pună în aplicare o hotărâre definitivă în favoarea sa, iar cu titlul de cheltuieli – 10.216,63 euro. El mai solicita și ca statul român să clarifice situația ,,atribuirii ilegale de terenuri în zona Vernești din județul Buzău“, iar cei vinovați să fie pedepsiți.
Statul român a precizat că sumele solicitate de reclamant sunt exagerate, iar CEDO a apreciat că nu se poate pronunța asupra despăgubirilor pe care ar trebui să le primească acesta, luând în considerare posibilitatea unui acord între statul pârât și reclamant. Pe 23 iulie 2013, CEDO a invitat părțile să prezinte actualizarea lor. Reclamantul și-a reiterat solicitarea: terenul lui, de 33 ha în Vernești sau 1.826.581 euro. Fără a prezenta vreun document justificativ, Guvernul a precizat că, în conformitate cu o evaluare din septembrie 2013 furnizată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, valoarea reală a terenului era de 49.500 RON.
În hotărârea din 8 aprilie a.c., CEDO a decis că statul român trebuie să-i permită solicitantului să intre în posesia efectivă a întregului teren și să-i ofere un titlu de proprietate pentru acest teren, ,,în termen de trei luni de la data la care hotărârea devine definitivă”. În caz contrar, Curtea a precizat că ,,având în vedere informațiile de care dispune, statul pârât trebuie să-i plătească reclamantului 200.000 de euro pentru prejudiciul material creat”. Curtea a mai decis și ca statul român trebuie să-i acorde lui Octavian Popescu 4.700 euro – daune morale și 5.000 euro – cheltuieli de judecată.