Cine își mai amintește starea de încordare socială de dinainte de căderea iminentă a lui Nicolae Ceaușescu nu are cum să nu compare împrejurările de atunci cu ceea ce se întâmplă acum, la o scară ceva mai mică, cu intrarea în dizgrație (inter)națională a lui Victor Ponta, un prim-ministru de care au început să se dezică până și cele câteva sute de mii de membri ai PSD, dar nu și camarila din jurul său. Prezența, în continuare, a acestui aventurier, în fruntea Guvernului, este dovada clară că actuala coaliție majoritară – reprezentată la vârf de Liviu Dragnea, Gabriel Oprea și Călin Popescu Tăriceanu – este decisă să moară cu Ponta de gât, ca să folosim o expresie specifică fanatismului în genere.
Cu alte cuvinte, cei trei lideri de partide enumerați mai sus vor să aibă soarta simbolică a celor care au stat până în ultima clipă în jurul lui Ceaușescu. E ușor de imaginat un Gabriel Oprea spășit, rostind celebra sintagmă, cu iz hamletian, a lui Tudor Postelnicu: „Am fost un dobitoc“. Aceasta-i dilema: „A fi sau a nu fi” alături de Victor Ponta, mărul putred din Palatul Victoria, până la „decolarea” acestuia spre Rahova!
Unii spun că premierul va rezista în fruntea Guvernului până în februarie 2016, când legislativul își va relua activitatea și când actuala Opoziție va putea depune o nouă moțiune de cenzură. Eu aș paria pe demisia sa până la finele acestui an. Nu e vorba de optimism, ci de logica răsturnată a premierului. Dosarul său înaintează pe zi ce trece spre un final iminent. Ponta știe acest lucru, este conștient că nu poate fenta justiția și, cu vocația sa, de saltimbanc de circ ieftin, intenționează să urmeze drumul lui Adrian Năstase, spre o eventuală pușcărie, în ropotele de aplauze ale poporului PSD.