Beneficiind de o generozitate ieşită din comun din partea celor îndrituiţi să hotărască astfel de lucruri fie că se numesc membri ai comisiilor comunale, ori judeţene de stabilire a dreptului de proprietate, fie că sunt judecători în diferite instanţe-, toţi s-au întrecut în ultimii zece ani să împartă averea statului fără nicio responsabilitate. Iar judeţul Buzău se poate mândri cu faptul că în procesul de retrocedare a pădurilor au ajuns să fie nominalizaţi şi câte trei proprietari pentru o anumită suprafaţă de fond forestier. Astfel cei care se pretind proprietari au obţinut pe cale administrativă sau pe cale judecătorescă dreptul de a fi puşi în posesia aceleiaşi parcele de pădure sau aceloraşi munţi. O astfel de situaţie este a moşnenilor şi a Academiei Română sau simpli cetăţeni care au cerut şi au obţinut aceeaşi pădure, dar, pentru a o stăpâni cât mai curând, o doresc fiecare în altă parte, pe alt munte, că doar Statul are de unde da. Bineînţeles că o pădure obţinută în asemenea condiţii va fi tăiată sau distrusă imediat de către cei care sunt conştienţi că, de fapt, nu a fost a lor. Doar că statul s-a trezit, în sfârşit, din letargie şi şi-a făcut curaj să ia atitudine. Prefectul Carmen Ichim şi-a asumat, săptămâna trecută, riscul de a fi în situaţia să plătească daune în valoare de 100 de lei pe fiecare zi de întârziere până la ducerea la îndeplinire a obligaţiei, pentru nepunerea în posesie a unor suprafeţe de teren forestier, după ce a cerut Comisiei Judeţene de Fond Funciar să nu aprobe restituirea a peste 4.000 de hectare pădure către Academia Română. Cererea prefectului a primit girul respectivei comisii, care a respins restituirea unei suprafeţe restante, de 4.457 de hectare de pădure, forului academic.
În anul 2007, Academia Română a obţinut, în justiţie, prin sentinţă rămasă definitivă un an mai târziu, reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de 18.000 de hectare de pădure pe raza comunelor Nehoiu, Siriu şi Gura Teghii. Cu toate acestea, Academiei Române nu i s-au restituit decât aproximativ 13.000 de hectare, întrucât restul suprafeţei fusese retrocedată Obştii Moşnenilor Buzoieni. Pentru reîntregirea suprafeţei de pădure a Academiei Române, Comisia Locală Siriu a identificat o suprafaţă de 4.457 de hectare, care, însă se află în domeniul public al statului şi, din această cauză, nu poate fi astfel retrocedată.
Directorul Romsilva Buzău, Cornel Pitiş, prezent la lucrările Comisiei Judeţene de Fond Funciar, a explicat membrilor acesteia că suprafaţa respectivă a aparţinut dintotdeauna statului român şi că Academia Română nu are niciun drept pentru a primi acea suprafaţă.
„Expertiza de identificare a celor 4.400 de hectare a fost făcută fără participarea administratorului, a Direcţiei Silvice Buzău, ori punerea în posesie, punerea la dispoziţie a suprafeţelor, se face cu participarea celui care administrează. Nu vin să-mi aleg eu, mai ales că nu dovedesc că este amplasamentul iniţial, suprafeţele de pădure pe care cer să mi le retrocedeze“, a spus directorul Direcţiei Silvice Buzău.
Ulterior, la propunerea prefectului Carmen Ichim, Comisia Judeţeană de Fond Funciar a votat, în unanimitate, împotriva retrocedării suprafeţei de 4.457 de hectare, pe motiv că aceasta se află în proprietatea publică a statului român.
Reconstituirea dreptului de proprietate pentru obşti
Cinci obşti de moşneni buzoieni – Gura Teghii-, Nehoiu, Pănătău. Pătârlagele, Siriu, au obţinut dreptul de proprietate, pe cale administrativă, asupra unei suprafeţe de 4.898 hectare, din care au fost puse în posesie 4.258 hectare terenuri forestiere. Obştea moşnenilor buzoieni Pănătău nu a fost pusă în posesie cu 600 hectare. La data naţionalizării, aceste obşti au pretins că erau în posesia suprafeţelor de pădure menţionate. Înscrisul care a constituit dovada dreptului de proprietate a moşnenilor sau moştenitorilor acestora a fost sentinţa nr. 99/1946, dată în dosarul 2812/1944, al Tribunalului Judeţean Buzău, secţia I, civilă. În această sentinţă, ,,în virtutea legii, se constată că Obştea Moşnenilor Buzoieni, zişi de pe Buzău, cu sediul în comuna Nehoiaş, judeţul Buzău, are fiinţă de obşte, în conformitate cu legea silvică, compusă din membri arătaţi în tabela anexă acestei sentinţe, din care face parte integrantă, şi că stăpâneşte în codevălmăşie bunul comun moşnenesc din perimetrul ce cuprinde pădurile, păşunile, fâneţele şi golurile de munte din munţii judeţului Buzău, limitat aproximativ de graniţa veche a Ardealului, apa râului Buzău şi apa Slănicului. Stabileşte drepturi de proprietate şi posesiune, în indiviziune fiecărui moşnean în cote egale, asupra bunului comun rămas neîmpârţit din perimetrul mai sus arătat în care se cuprinde parte din muntele Penteleu cu trupurile lui, parte din trupurile Cernatul, Zănoaga, Podul Calului, Poiana din Cale, Căşoca Mare, Caşoca Mică, Piciorul Caprii, Cursele, Fulgerişului, Gura Teghii, Ivăneţul, Spidişul, Arsele, Muntele dintre Râuri, Viforia, Giurca, Tehărăul, din raza comunelor Pătârlagele, Pănătău, Sibiciu, Mlăjelu, Păltineni, Nehoiu, Nehoiaş, Colţi, Bozioru, Brăieşti, Goideşti, Gura Teghii, Lopătari şi altele din judeţul Buzău. Constată că moştenitorii Maican- Maria Maican, Ecaterina Violeta Maican şi Paulina de Hersenslein- ca şi intervenienta Academia Română, fără temeiu juridic şi în mod inadmisibil au figurat în această instanţă specială, cu preemţiunea de exclusiv proprietari asupra terenurilor cuprinse în perimetrul bunului comun moşnenesc arătat mai sus, pretinsele titluri de proprietate neputând fi opuse şi judecate în această instanţă specială şi rezervă acestora calea dreptului comun pentru orice pretenţiune ar avea asupra bunului moşnenesc“.
Academia Română, prin Fundaţia ,,Patrimoniu“ a Academiei Române, a formulat o plângere la Judecătoria Pătârlagele, împotriva hotărârilor, adoptate de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Buzău, precum şi împotriva respingerii contestaţiilor depuse la comisiile locale din Nehoiu, Gura Teghii, Siriu şi Brăneşti, împotriva hotărârilor pronunţate de acestea în cererile prin care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră, donate Academiei Române de surorile Maican, în anul 1945. Judecătoria, prin sentinţa civilă nr. 826/21.06.2007, s-a pronunţat admiţând plângerea Fundaţiei Patrimoniu a Academiei Române şi a desfiinţat hotărârile pronunţate de comisiile locale Nehoiu, Gura Teghii, şi hotărârile pronunţate de Comisia judeţeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor, urmând să dispună reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa totală de 18.023,3 ha. Recursul judecat la Tribunalul Argeş a menţinut concluziile sentinţei. Cele 18.023,3 ha înglobează în ele terenurile forestiere care au fost retrocedate, de exemplu, şi obştilor. Cabinetul avocaţial Lucian Pitaru, care a reprezentat Academia, a solicitat, în data de 14.01.2010, Comisiei judeţene pentru stabilirea drepturilor de proprietate Buzău pădure pe un alt amplasament, care să o înlocuiască pe cea retrocedată incorect obştilor motivând că Academia Română nu poate fi responsabilă pentru retrocedările făcute în baza sentinţei civile 99 din 1946, de care s-au prevalat cinci obşti (Nehoiu, Siriu, Gura Teghii, Pănătău şi Pătârlagele) care nu este prevăzută cu menţiunea definitivă şi nici nu este investită cu formulă executorie. Cabinetul avocaţial mai învederează, citând din decizia civilă 2208 /R/18.12.2008 a secţiei civile a Tribunalului Argeş, că: ,,sentinţa civilă nr. 99 din 1946 nu are forţa probatorie a unui act primar privind dreptul de proprietate, nefi ind un act translativ, declarativ sau constitutiv care să poată înlătura prezumţia absolută de proprietate ce rezultă din titlurile depuse de Academia Română sau cu alte cuvinte, reconstituirile care s-au făcut sunt profund ilegale“. Academia solicită în compensare alte două trupuri de pădure care nu i-au aparţinut niciodată, ba mai mult ele au fost ale statului.
Pe o suprafaţă de 762 de ha, dintre cele obţinute ulterior, prin hotărâre judecătorească, şi de către Academia Română, a fost reconstituit dreptul de proprietate şi al unor persoane fizice. Aşa se face că şi pentru această suprafaţă Academia Română a solicitat, prin Cabinetul avocaţial Lucian Pitaru, şi a purtat negocieri cu Direcţia Silvică, pentru obţinerea unor alte amplasamente.
Dar pădurile obţinute prin astfel de jocuri administrative sau legislative, prin neglijenţa, necunoaşterea sau uneori complicitatea factorilor responsabili, sunt sortite pieirii. Ele sunt exploatate sălbatic, transformate în bani pentru întregul lanţ care a facilitat obţinerea restituirii lor. Acesta este şi motivul pentru care Academia Română solicită cu hotărâre orice altă pădure decât cea deţinută în acest moment de către obşti sau persoane fizice, care ocupă amplasamentul obţinut de către ea în justiţie. Sunt preferate foste păduri de stat, pentru că au fost şi sunt bine îngrijite, nu necesită cheltuieli de refacere, ba dimpotrivă se pot exploata şi produc venituri.
Pitiş a spus, citat de Observatorul Buzoian, că solicitarea Academiei ar fi făcută de un fost angajat al Romsilva care cunoaşte calitatea pădurii de pe acel amplasament. Fost inspector şef al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare (ITRSV) Focşani şi fost director al Direcţiei Silvice Buzău, plecat din fiecare dintre aceste instituţii în condiţii nu tocmai clare, după scandaluri monstruoase pe bani publici şi aranjamente, inginerul Adrian Angelescu a ajuns, într-un final, reprezentantul Academiei Române la Ocolul Silvic Penteleu, după recuperarea a 13.000 de hectare din cele 18.000 revendicate de instituţia academică în nordul judeţului.
Academia, cel mai mare proprietar de teren forestier din judeţul Buzău
Un îndelungat război pornit cu mai multă vreme în urmă între Obştea Moşnenilor buzoieni şi Academia Română s-a soldat, în 2015, cu o aşa-zisă victorie a celei din urmă. În 2015, pe 20 octombrie, Tribunalul Constanţa a pronunţat o soluţie irevocabilă referitoare la întregirea dreptului de proprietate, până la suprafaţa totală de 18.023,3 hectare, pentru Academia Română, în judeţul Buzău. Hotărârea pronunţată de magistraţii constănţeni face referire la împroprietărirea cu alte aproximativ 4.500 de hectare de pădure pe raza teritorială a comunelor Gura Teghii şi Siriu, după cele de la Brăeşti şi Nehoiu, Academia devenind astfel cel mai mare proprietar de teren din judeţul Buzău. Însă, Academiei i-au fost retrocedate efectiv doar 13.500 de hectare, iar acum vrea şi diferenţa de până la 18.000 hectare, cu care a fost pusă în posesie Obştea Moşnenilor Siriu, motiv pentru care a chemat-o în judecată atât pe acesta, care deţine suprafaţa respectivă, cât şi Comisia Locală Siriu pentru aplicarea legilor fondului funciar şi Comisia Judeţeană Buzău pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor pentru constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate pe un teren, despre care Direcţia Silvică spune că face parte din domeniul public al statului, şi plata unor penalităţi de întârziere de 100 lei/zi aplicate prefectului tocmai pentru că, în 2015, Comisia Judeţeană de Fond Funciar nu a emis o hotărâre prin care să se pronunţe dacă eliberează sau nu titlu de proprietate pentru întreaga suprafaţă de 18.000 hectare retrocedate pe amplasament direct ori dacă este de acord cu acea sentinţă judecătorească.
Mai exact, aproape 5.000 de hectare retrocedate Academiei Române s-a suprapus peste suprafaţa retrocedată Obştii Moşnenilor, şi de aici întreaga poveste. Academia Română a contestat în instanţă titlul de proprietate dat Obştii Moşnenilor, care, la rândul ei, a atacat titlul dat Academiei.
Ca urmare, acţiunea în instanţă are ca efect întreruperea exploatărilor de lemn în zona respectivă, ca o asigurare asupra fondului forestier, până când se va stabili proprietarul suprafeţei în litigiu.
Între timp, au apărut şi alte persoane care se consideră proprietare pe suprafeţele deţinute de Academia Română şi de Obştea Moşnenilor aşa zişi de pe Buzău, iar instanţa este solicitată să se pronunţe şi pe aceste solicitări.
În 2015, pe 20 octombrie, Tribunalul Constanţa a pronunţat o soluţie irevocabilă referitoare la întregirea dreptului de proprietate, până la suprafaţă totală de 18.023,3 hectare, pentru Academia Română, în judeţul Buzău. Hotărârea pronunţată de magistraţii constănţeni face referire la împroprietărirea cu alte aproximativ 4.500 de hectare de pădure pe raza teritorială a comunelor Gura Teghii şi Siriu şi nu face decât să aprobe decizia iniţială, favorabilă Academiei, a Judecătoriei Pătârlagele. Doar că, deşi magistraţii au indicat şi amplasamentele pe care trebuie refăcut dreptul de proprietate, pe zonele respective sunt deja puse în posesie obşti de moşneni.
Astfel că au început presiunile pentru schimbarea amplasamentelor cu altele, aflate în proprietatea statului.
Cum va fi rezolvată această situaţie nu se ştie încă. Cert este că Fundaţia „Patrimoniu“ a Academiei Române a reuşit, de nenumărate ori, stoparea majorităţii proceselor iniţiate de Obştea Moşnenilor Buzoieni. Miza procesului dintre Obştea Moşnenilor din Nehoiu, Siriu şi Gura Teghii, pe de o parte, şi Academia Română, de cealaltă, este imensă, valoarea pădurilor şi terenurilor revendicate fiind de câteva sute de milioane de euro la adevăratul preţ al pieţei. Or, când la mijloc este vorba despre o asemenea avere, e limpede că procesele sunt marcate de presiuni de tot felul, atât în jurul moşnenilor, cât şi în jurul Academiei Române roind samsari imobiliari, susţinuţi mai mult sau mai puţin direct de înalte personaje cu „gulere albe“.
Aşa se face că un avocat din Ploieşti s-a văzut peste noapte latifundiar, în urma unui contract de reprezentare semnat cu Academia Română chiar pentru obţinerea terenurilor forestiere din Munţii Buzăului. Avocatul a cerut peste 2.000 de hectare printr-o clauză considerată abuzivă strecurată în contractul de reprezentare.
În 2007, când procesul era în linie dreaptă, Fundaţia ,,Patrimoniu“ a Academiei Române a apelat, în mod inexplicabil, la serviciile unei case de avocatură. Şi mai inexplicabil este faptul că reprezentanţii Academiei au acceptat o clauză păguboasă şi, în acelaşi timp, ilegală: un onorariu de succes de 15%, în natură, din pădurea retrocedată, pentru avocatul ales, Lucian Pitaru. Adică nu mai puţin de 2.700 de hectare de pădure. În plus, Pitaru beneficia de un onorariu lunar, care varia între 4.000 şi 6.000 de euro, precum şi de decontarea mai multor cheltuieli. Ulterior, Academia Română, reprezentată de Pitaru, a obţinut în instanţă o hotărâre definitivă şi irevocabilă privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru 18.000 de hectare de pădure, din care forul a primit efectiv doar 13.500 de hectare. Potrivit unor surse din Academia Română, citate de adevărul.ro, pentru acest proces, avocatul Lucian Pitaru a încasat numai din onorariu circa 400.000 de euro.