Miza producătorilor de produse tradiționale este piața europeană, cei mai mulți dorindu-și să exporte sub protecția unei mărci recunoscute și protejate în comunitatea UE.
Astfel, zece dosare pentru bunătăți românești așteaptă aprobarea Comisiei Europene, în timp ce doar 30 de produse tradiționale au fost înregistrate la Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) după cinci luni de la intrarea în vigoare a noii legislații.
Din 2007 și până în prezent, România a reușit să obțină indicația geografică protejată (IGP) pentru un singur produs, respectiv pentru Magiunul de prune Topoloveni, iar pentru alte două produse, Telemeaua de Ibănești și Pește Novac afumat de țara Bârsei, se așteaptă obținerea denumirii de origine protejată (DOP). Aceste produse se află încă în perioada de opoziție la Uniunea Europeană, timp de șase luni.
Pentru recunoașterea europeană a câtorva produse, respectiv Telemeaua de la Mărginimea Sibiului, Brânza de Covurlui, Pita de Pecica, Gem de Rabarbăr, Scrumbie de Dunăre eviscerată și afumată, dar și pentru alte produse precum Salamul de Nădlac, Brânza de Giulianca Brăila, Brânza de Burduf în scoarță de brad de la Bran, Cârnații de Pleșcoi și Vîrșli, Ministerul Agriculturii derulează un proiect cu Elveția care se află în diferite stadii de elaborarea a documentației. Targetul este ca în jur de 25-30 de produse tradiționale să poată obține DOP, IGP sau STG.
În schimb, după cinci luni de la intrarea în vigoare a noii legislații, doar 30 de produse tradiționale au fost înregistrate la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR). Cinci dintre ele sunt din zona Pleșcoi, Buzău. Este vorba despre mici de casă, piept de porc crud afumat, mușchi țărănesc crud afumat, lebăr de casă și tobă de casă, toate produse de o cunoscută societete comercială din satul Pleșcoi, comuna Berca. Anterior modificării legislației privind produsele tradiționale, existau 4.400 de produse atestate. Reprezentanții Ministerului Agriculturii spun că lucrurile se desfășoară destul de greu din cauza faptului că producătorii nu sunt suficient de instruiți în ceea ce privește întocmirea dosarelor. Termenul limită de reatestare, 11 septembrie 2014, este însă destul de aproape.
Conform condițiilor incluse pe noua legislație, pentru atestarea unui produs tradițional, în primul rând acesta trebuie fabricat pe teritoriul României. De asemenea, produsul nu trebuie să aibă în compoziție aditivi alimentari, materia primă trebuie să fie locală, iar în accepțiunea europeană acest lucru înseamnă național. Procesul tehnologic și modul de procesare al produselor trebuie să aibă o caracteristică tradițională iar rețeta trebuie să fie transmisă de generații. Pentru a delimita produsul tradițional de cel industrial s-a limitat cantitatea de producție pentru că tradiționalitatea înseamnă o activitate manuală. Astfel, pentru produsele tradiționale, mai puțin pâine, s-a impus o cantitate de 150 de kilograme pe produs pe zi și 400 de kilograme sau litri pe zi dacă are mai multe produse atestate și am trecut 365 de zile. Pentru pâine
s-a impus o cantitate de 300 kg pentru produs pe zi și 800 kg pentru mai multe produse pe zi.
Legislația în acest sector nu a mai fost modificată din 2004 și, din acest motiv, a apărut Ordinul comun 724/2013 al MADR, Ministerului Sănătății și Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, care a fost publicat în data de 11 noiembrie 2013 în Monitorul Oficial și a intrat în vigoare o lună mai târziu.
Potrivit datelor MADR, dinamica înregistrării produselor tradiționale a crescut semnificativ în ultimii cinci ani, numărul acestora dublându-se sau chiar triplându-se în decursul unui an.
Dacă în 2005 au fost înregistrate la MADR 280 de produse, numai în decursul unui singur an, în 2011, numărul acestora a explodat până la 1.050, ajungându-se la finele lui 2013 la 4.400 în prezent. Acest sistem de înregistrare este unul voluntar, netaxabil și nu beneficiază de protecție națională sau comunitară.