A doua sesiune a cursurilor Universității de Vară ,,V. Voiculescu” s-a desfășurat sâmbătă, 13 septembrie, în aceeași sală de conferințe
a Hotelului Pietroasele din Buzău, în prezența a peste 100 de medici de familie sau de diverse specialități. De această dată, tematica predominantă a comunicărilor a fost ,,Nevoile de îngrijire a persoanelor la vârsta senescenței”, referatul de deschidere, însoțit de diapozitive adecvate, aparținând coordonatorului întrunirii, prof. dr. Valeriu Bistriceanu. Au mai susținut referate profesionale: dr . Xenia Patraș (șef catedră Univ. de Medicină Iași), dr. Gabriel Mihalache (Univ. de Medicină Oradea), Prof. Univ. Camelia Buhaș, medicii chirurgi Simona și Ciprian Cirimbei din București.
O surpriză deosebită a fost comunicarea și prezența la întrunire a unui medic primar de chirurgie generală, buzoian de origine, doctor în științe medicale Costin Duțu de la Spitalul Clinic de Urgență Militar Central din București. De altfel, dr. Costin Duțu este o mai veche cunoștință a cititorilor cotidianului OPINIA, care au putut citi, de-a lungul timpului, în paginile ziarului, numeroase texte ale sale. (Marin IFRIM)
Domnule doctor Costin Duțu, ce v-a determinat să participați la Universitatea de vară Vasile Voiculescu?
Costin Duțu: În primul rând, a fost o plăcere și o onoare, ca buzoian prin formare, să primesc invitația domnului profesor doctor Valeriu Bistriceanu de a susține cursuri, ca și anul trecut, la această școală de vară. Este un om care, prin munca depusă, te face să simți nevoia de a fi și tu mai bun. A devenit o cutumă a ne plânge de starea sistemului sanitar. Dar importanța pe care societatea o acordă sănătății noastre nu este aceeași, oare, cu cea pe care i-o acordăm fiecare dintre noi?
Domnul doctor Bistriceanu a știut să imprime un caracter umanist, polivalent, acestei întâlniri medicale, într-o epocă în care domină conferințele ,,de nișă”, pe teme de strictă specialitate. Am întâlnit oameni minunați din domeniul farmacologiei, cardiologiei, medicinei de familie, chirurgiei si medicinei legale. De aceea, mult mai importantă decât ,,conferirea” consider că a fost comunicarea reală, rară azi.
Cum ați găsit Buzăul medical?
C.D: Repet, am terminat Școala generală și liceul Hașdeu în Buzău. Nu vă ascund că a fost și o oportunitate de a mă vedea cu prieteni, de a cunoaște oameni noi și, mai ales, de a afla, prin discuțiile cu medicii de familie buzoieni pe care i-am întâlnit, problemele reale pe care le întâlnesc aceștia în munca de zi cu zi. Oameni ca dr. Citrea, dr. Carmencita Pricop, dr. Cristi Arieșan, dr. Drăgan, dr. Mihaela Bejan , dr. Ion Japie (Buzău), dr. Ușurelu (Merei), dr. Georgeta Roman (Vernești), dr. Dobrinescu (Bisoca) și mulți alții sunt medici pasionați care, în pofida problemelor de timp și de logistică, reprezintă pentru sistemul de sănătate grănicerii care iau contact primii cu boala și pot furniza informații prețioase.
O temă sensibilă pe care am dezvoltat-o în discuțiile cu ei a fost solidaritatea de breaslă, în special pornind de la prejudecata ,,provincie – Capitală”. Nu ne plac extremismele și etichetele și tocmai de aceea considerăm că formulări, față de pacient, de genul ,,ce ți-au făcut ăia în Buzău” sau ,,habar n-au de problemele noastre ăia din București” sunt nedrepte, greșite. Nu ai voie niciodată, niciunde, să judeci activitatea unui coleg, pentru că nu știi în ce situație a fost. De obicei adevărul e la mijloc; glumind – ca bună soluție în fața obtuzității -, probabil că între Buzău și București s-a născut nevoia de a o întoarce ,,ca la Ploiești”…
,,În viață și în medicină cel mai important cuvânt este <depinde>“
Ați susținut comunicări, și acum, și anul trecut, despre chirurgia laparoscopică. O întâmplare?
C.D: Mai mult, o pasiune. Mi se pare logică ideea de a readuce sănătatea unui om provocându-i cât mai puțină suferință. Operațiile laparoscopice – ,,cu laser”, în zicerea populară – au avantaje multiple: vizibilitate maximă pentru echipa operatorie (de până de 10 ori mai mare), dureri minime postoperatorii, recuperare rapidă (practic, pacientul merge în seara operației și se externează în prima sau a doua zi postoperatorie) și, nu în ultimul rând, avantajul estetic; una este să ai mici puncte cicatriceale pe abdomen și altceva un ,,fermoire” de sus până jos.
Lucrați de 15 ani în Spitalul Militar Central din București și aveți la îndemână nu numai experiența dumneavoastră, ci și a colegilor. Poate fi o soluție laparoscopia pentru orice intervenție chirurgicală?
C.D: Cum spunea un minunat profesor din facultate, în viață și în medicină cel mai important cuvânt este ,,depinde”. În cazul laparoscopiei, depinde de tehnica existentă, de experiența echipei operatorii, de gravitatea patologiei. În cazul colecistitei litiazice (,,pietrele la fiere”) , herniei hiatale, apendicitei, al chisturilor ovariene benigne, laparoscopia a devenit o procedură standard. Din ce în ce mai des rezolvăm laparoscopic și hernii inghinale, eventrații postoperatorii (,,rupturi de prapure”), tumori de colon sau de rect. Prima condiție ca să reușești este să încerci.
Reușita tratării unui pacient are două coordonate: succesul operației și zâmbetul pe care acesta mi-l adresează la plecare“
Ce alte domenii de interes aveți?
C.D: Prin prisma cazurilor întâlnite și prin formare, o mare provocare o reprezintă chirurgia cancerului. Tumorile maligne gastrice, colorectale, ovariene, ale sânului etc. sunt tot atâtea domenii unde te confrunți nu numai cu boala, dar și cu conștiința ta, cel mai aspru judecător. Pe de altă parte, este una din cele mai mari satisfacții să constați că după 3, 5, 10 ani de la operație un pacient se prezintă la control zâmbind…
Înțeleg că veți acorda consultații și în Buzău. De ce și unde?
C.D.: De ce? Pentru că Buzăul m-a format pentru a-mi exercita meseria și simt nevoia de a restabili o legătură cu locurile unde am crescut alături de părinții mei, profesorii Iuliana și Alexandru Duțu, oameni cărora mulți dintre pacienții mei de azi le-au fost elevi… Unde? La Centrul Medical Ovidius ( tel 0238.417.100), str. Panduri 9, unde sper într-o colaborare foarte bună cu doamna doctor Nicoleta Septar, premisele fiind încurajatoare.
Spre final, o întrebare neconvențională, ca fost pacient al dumneavoastră: este zâmbetul medicului o formă de terapie?
C.D:Atunci când este adecvat la starea psihică a bolnavului, da. Poți zâmbi unui bolnav când el este asigurat că îi înțelegi suferința. Respectând această condiție, zâmbetul medicului poate face minuni, inducând speranță, siguranță și risipind din grijile pe care orice om le poartă când trece pragul cabinetului medical. Mai mult decât atât, eu consider că reușita tratării unui pacient are două coordonate: succesul operației și zâmbetul pe care acesta mi-l adresează la plecare. Una fără alta nu e îndeajuns…
A consemnat,
Călin BOSTAN