Sâmbătă, 1 iunie, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat cu un moment de divertisment realizat de Matincă Costea, pe un text de George Mihalache, „Nu admit!” şi „Pasiuni şi preferinţe”, culegere.
A urmat lectorul de serviciu, Laurenţiu Selegian, cu poezie. Laurenţiu Selegian este recunoscut în Cenaclu pentru reflexivitatea poeziei sale. Dovadă stau şi premiile primite la multe concursuri de gen. Nici astăzi nu se dezminte. Eul liric funcţionează într-o manieră proprie de interpretare a stărilor personale. Într-o asociere fericită cuvântul tinde spre sublimare. Este poezia unui introvertit, care se caută pe sine mergând pe urma paşilor inimii de lut într-o economie a cuvântului care lasă titlul pe dinafară, în care tandemul idee-imagine înclină spre idee: „cuvintele tale, / păsări ciugulindu-mi inima căzută pe jos / candelă, mâna mea / ce răzbate bezna până te arde…” (***)
„Dacă spun adevărul, se supără, dar am să mă strădui să învăţ una, două. Este tânăr, în pas cu „moda”, un poet adevărat al zilelor noastre. Din asocierea asta surprinzătoare ar trebui să iasă ceva şi pentru mine. Trebuie citită cu picioarele în lighean cu apă rece.” (Mihai Doina)
„Este o poezie care se înscrie într-o linie modernă. Cuvintele sunt ca nişte cărămizi aşezate într-o structură arhitectonică cu multe trimiteri filozofice. Îmi place stilul, invită la imaginaţie şi interpretări, după cum fiecare simte şi interpretează sensurile, după mine adânci. Este o poezie serioasă, cu trimiteri la trăirile omeneşti. Este scrisă într-un ritm captivant şi care necesită o recitire şi aprofundare a mesajului. Îi doresc să continue cu acest stil.” (Adrian Câmpeanu)
„În primul rând vreau să remarc substratul filozofic al acestei poezii, cu eterna problemă a vieţii şi a morţii. Cred că este o poezie tranzitivă, aşa cum întâlnim la generaţia optzecistă în care realitatea cotidiană este prelucrată la cea mai înaltă cotă pentru a vedea cum Eul liric percepe lumea şi tainele ei. Citind-o cred că dumnealui porneşte de la ideea că moartea face parte din viaţa noastră. Făcând analiza cuvântului „nemurire” este un dublu derivat parasintetic ce conţine prefixul negativ „ne”, radicalul „muri”, şi sufixul „re”. Cu toate că foloseşte unii termeni care ar părea sobri: moarte, mormânt, tonul poeziei este optimist pentru că nu murim, ci începem o nouă viaţă. Mai remarc şi forma grafică a poeziei, foarte modernă, şi frumuseţea, şi bogăţia imaginilor, şi a mijloacelor artistice, şi versificaţia slujeşte scopului autorului. Îl felicit pe lector pe acest drum de viitor.” (Mihai Constantinescu)
„Nu ştiu cât de mult îl mai reprezintă poezia lecturată azi, însă căutarea reprezintă o dorinţă a lui permanentă. Între <inima de pământ> şi <căderea de înger>, între <lumină> şi <moarte>, între <şarpele unor zile mai bune> şi <galbenul cerului> el se reprezintă şi se caută, şi este foarte atent la sine însuşi.” (Ştefania Selegian)
„Dl Selegian este preocupat de cultura actuală având imaginaţie şi captivează cu momente specifice vieţii actuale. Să continue. (Mihai Vieru)
„Este o poezie modernă, de actualitate, nu se suprapune, nu se intersectează şi pe alocuri se apropie de poezia lui Vasile Ghinea. Eu aş propune dnei Bentea să facă o diagramă, o reprezentare grafică cu toţi membrii, fiecare cu stilul său. Îi recomand lectorului să scrie mai mult, să prezinte periodic, fără pauze aşa mari.” (Dumitru Hangu)
„Autorul lecturii de azi este un adept fidel al stilului modern, ceea ce îl caracterizează. Frumuseţea poeziei sale se reflectă în multitudinea metaforelor utilizate. Faptul că nu copiază pe nimeni, denotă că a lui creaţie dovedeşte valoare literară autentică.” (Matincă Costea)
„Nu este o poezie care mă reprezintă. Îi citesc cuvintele ca-ntr-un text filozofic. Descriptivul poeziei există. În tot buchetul acesta de metafore care m-ar putea duce spre o lume în oglindă, se păstrează realitatea şi realismul uman. Ca să înţelegi ce ai lecturat trebuie să reuşeşti să te transpui în starea autorului. Este o poezie optimistă care mă lasă să înţeleg că speranţa nu se pierde într-o clipă şi clipele nu se pierd în speranţe. Succes!” (Ana Maria Bentea)
Sâmbătă, 8 iunie, începând cu ora 11.00, şedinţa Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi închinată lansării cărţii „În mine e credinţa”, autoare Gabriela Boboc.