Sâmbătă, 29 septembrie, şedinţa Cenaclului literar-artistic de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, a debutat cu un scurt moment de divertisment asigurat de Matincă Costea, pe un text de Sadi Rudeanu, „Cureaua” şi un text de Ion Măgârdiceanu, „Rugăciune râmniceană”, răsplătit, pentru efort, cu aplauze.
A urmat lectorul de serviciu, de fapt doi lectori, Aneta Pioară, cu poezie şi Radu Fefceac, cu un material, „Conversăciuni I: De ce este diabolic să trimitem ajutoare în Somalia?” Este o poezie romantică, cum a reieşit din grupajul prezentat, declarativă, pe care se mai poate lucra. O tematică diversă, dar o formă vetustă. Se observă şi o uşoară orientare spre poezia modernă. şi din acest punct de vedere este interesant de urmărit fenomenul liric la Aneta Pioară. Radu Fefceac, în materialul prezentat, care are şi un moto, semnat Norman Mailer, „Funcţia carităţii este să ridice suferinţa la un nivel superior”, trei tablete cu subtitluri: „O mică, dar foarte adecvată analogie”, despre câinii comunitari, „O analogie mai mare, dar la fel de adecvată”, despre Hitler şi problema evreiască, „În sfârşit ajungem la somalezi”, ajutoarele umanitare, fără o legătură între ele, ştie să se ia la „trântă” cu ideea, a dovedit-o de atâtea ori, are un simţ al analizei, al introspecţiei, dar are şi un „simţ” al teribilismului şi vrea să-i convingă pe ceilalţi că părerea lui e cea mai bună: (În sfârşit ajungem la somalezi) „Filozofi şi gânditori de tot soiul au definit omul introducându-l în sfera „animal” şi dându-i diverse diferenţe specifice: social (Aristotel), care se joacă (Huizinga), care se miră (Blaga), care nu vrea să fie ceea ce este (Camus) etc. etc. etc, adică sublime bătăi de câmpi. Eu sunt mai practic: omul este un animal, care atunci când îşi dă seama că nu are cu ce să-şi crească progeniturile, nu le mai face, folosind diverse mijloace pentru a-şi satisface instinctele. Bine, a mea este mai lungă, dar nu trebuie s-o ţineţi minte. Doar să înţelegeţi ideea. Iar ideea este că, relativ la definiţia de mai sus, somalezii nu prea sunt oameni. Dar poate exagerez (…)”.
„Mă opresc la „Căderea cerbului”, este ceva din Labiş. Cerbul când moare este ceva sfâşietor, practic plânge. La Radu, discuţiile sunt controversate.”. (Dumitru Hangu)
„Poezia doamnei este foarte tristă. Are un sâmbure morbid, de apus, nu răsare soarele. Clopotul este sinistru. Tot ce a scris trezeşte un anumit sentiment. Este o rătăcire, o căutare, este foarte trist. În „Întâlnire cu Prometeu” nu spune nimic de foc şi tot aşteaptă să apară vâlvătaia. În „Căderea cerbului” vorbeşte de Zeiţa vânătoarei, Diana. Pe undeva apare şi lumina. Aş vrea să precizez că natura este un sistem alcătuit din subsisteme. <privită ca un tot unitar , are capacitatea de a se autoregla. Din aceste considerente rândurile lui Radu Fefceac au conotaţii extremiste şi care instigă la crimă. ”. (Manea Roxana)
„Poezia doamnei se dovedeşte bogată în imagini ceea ce conferă valoare literară. Se-nscrie uneori în mod armonios în stilul modern, deşi pedalează între clasic şi modern. Versurile reuşesc să te delecteze fiind uneori ca o muzică bună ce-ţi leagănă visele, este curgătoare. Lucrarea prezentată de Radu Fefceac constituie o satiră virulentă, grefată pe o serie de situaţii negative cu care se confruntă omul şi omenirea. Îi împărtăşesc multe puncte de vedere şi îl aştept cu noi teme”. (Matincă Costea)
„La poezia doamnei, tristeţe pe tot parcursul. La începutul grupajului forma este mai stufoasă. La sfârşit mai concentrate, în mai puţine cuvinte. Ar trebui pieptănate. La Radu , cu câinii sunt de acord. Cu Hitler e prea mult şi nu discut. Ar trebui să facem ordine acolo unde putem. Ne uităm în grădina somalezilor şi uităm de grădina noastră”. (Genovel Frăţilă)
„Faţă de ultima lectură se observă o schimbare, erau mai lungi. Cui îi place poezia, îi place în toate formele. Referitor la lectura lui Radu, omul este vinovat în toate”. (Valeria Popa)
„Dna scrie o poezie frumoasă. Sunt poezii în miez de toamnă, tulburătoare, ca idee. În privinţa conţinutului, incitante. Mi-a plăcut mult „Furtuna”. Din „căderea cerbului” se poate înlocui haos cu neguri şi strofa ultimă este frumoasă. Unele poezii sunt clasice, unele tind spre modern. L-am auzit pe stimatul nostru coleg şi mă îngrozeşte. Un individ care omoară azi un câine, mâine alt câine, la al şaizecilea omoară un om. A doua lucrare este o absurditate. Nu trebuie să facem apologia geniilor malefice. Ultima parte, despre somalezi, mă duce gândul la teoria lui Maltus”. (Dan Zanfirescu)
„Într-adevăr este un amalgam de stiluri. Prima poezie „Visul” este o romanţă. Întâlnirea cu Prometeu, un amestec de religii. „Poetul” îmi plac primele două strofe. „Imn luceferilor” este mai matură. Este redundant. „Furtuna nu păstrează măsura şi ultima ca idee este frumoasă. Versurile albe ascund o capcană, par profunde. Se vede faţă de lectura precedentă o evoluţie. (Radu Fefceac)
„Este poezie clasică, emoţionantă, chiar dacă este tristă. Are îmbunătăţiri faţă de lectura precedentă. Dacă mai lucrează la ea, un singur vers poate schimba apusul şi să o facă mai optimistă. Referitor la materialul lui Radu Fefceac, nu trebuie să ne alarmăm. Trebuie să ne adaptăm, din câte am constatat.”. (Adrian Câmpeanu)
„Un material trist, dar frumos. Poeziile sunt diferite faţă de lectura anterioară”. (Manea Ramona)
Sâmbătă, 6 octombrie, începând cu ora 17.00, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi Aneta Pioară, cu teatru.