Sâmbătă, 12 noiembrie, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”de la Casa Municipală de Cultură „Florica Cristoforeanu”[…]
Sâmbătă, 12 noiembrie, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”de la Casa Municipală de Cultură „Florica Cristoforeanu” Râmnicu Sărat a debutat cu divertisment marca Matincă Costea pe un text de Fred Firea, „La un telefon public”.
A urmat lectorul de serviciu, Dan Mihail Zanfirescu, cu proză. Dan Mihail Zanfirescu a reuşit să convingă asistenţa, nu ştiu dacă s-a convins şi el, că este prozator. Cele două proze, „Un prieten şi teoria sa” şi „Îngerii dragi” par să îl apropie de proza lui Ionel Teodoreanu. Este un fin observator al microcosmosului cu o analiză pertinentă, plăcută, într-un discurs epic coerent, plăcut, dând dovadă de multă sensibilitate şi totodată de un romantism care face lectura eşantioanelor de proză scurtă să fie un moment plăcut. Reuşeşte să creeze atmosferă şi să transmită sentimente. Un prieten virtual constituie pretextul pentru tot ce a prezentat iar discuţiile ce au urmat consfinţesc reuşita autorului.
„Tot ce a aşternut sunt sentimentele şi trăirile domniei sale. Este un lucru demonstrat. M-a făcut să tresar. Comparaţii sunt tare frumoase. Numai cei cu sensibilitate trăiesc şi scriu aşa ceva. Apreciez ca foarte bună proza şi mi-aş dori să aud la fiecare şedinţă, cu aceeaşi emoţie lectorul de serviciu. „- Vezi tu, seara la noi cuprinde şi moartea zilei şi naşterea nopţii. Nu ştim cât ţine nici una nici cealaltă. Se cam amestecă. Italienii însă le separă. Primasera sau primaserata este amurgul spre noapte iar secundasera este intrarea în noapte. Simplu şi frumos, nu? Mai ales când ai o întâlnire şi nu ai cum să te încurci cu timpul. Mă gândesc cum elimin eu acest inconvenient: când am o întâlnire spun clar ora. Nu sunt mai deştept decât italienii? Îi spun şi lui acest lucru, dar îmi zice: – şi unde este romantismul când stai cu ceasul în mână?” Plecând de la această lucrare, admir, femeia pentru statutul de mamă şi admir frumuseţea interioară. Am admirat bărbatul care este îmbrăcat decent, care nu se uită insistent la o femeie să o facă să roşească şi care în cuvinte puţine a ştiut să spună totul.(George Anghel)
„Lucrarea lui Dan Zanfirescu nu este o surpriză. Debutează cu o poezie ce constituie un act chiar caustic vizavi de zvonistica actuală(sfârşitul lumii). Îşi construieşte universul creativ adeseori în vatra natală sub presiunea unei mari nostalgii. Semnificativ este şi dialogul dintre cei doi prieteni. Nu uită trotuarul pe care îl purtau paşii în anii tinereţii. Frazează frumos şi lectura devine plăcută. Regăsesc cu ochii minţii aleea, banca învechită unde prima oară ne-am îmbrăţişat, parcul cu miresme, pajiştea înflorită, regăsesc oraşul tinereţii”.(Matincă Costea)
„Îmi place pentru că este liric prin excelenţă sufletist. Totul emană din sensibilitatea sufletească pe care ne-o împărtăşeşte ca să ne simţim cu adevărat bine”.(Ştefan Şerbănescu)
„Este un romantic sensibil şi mă bazez pe antiteza prezentă în lucrare. Este legat atât de trecut cât şi de prezent. Vine din trecut pentru a motiva trecutul. Ca toţi romantici îşi pune o întrebare existenţială, ce se leagă de iubire. Are un prieten imaginar care este un alter ego al autorului, care de fapt este un pion care îl incită să caute. Mi se pare că este mai apropiat de public prin proză, mai puţin prin poezie. Lucrarea este o introspecţie romantică.(Georgeta Iuga)
„Este un romantic şi sensibil la tot ce este frumos începând cu natura, femeia. Este un sensibil prin excelenţă.(Valeria Popa)
Sâmbătă 19 noiembrie, începând cu ora 15.00, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi Mircea V. Homescu, cu eseu.
Vasile Ghinea