CENACLUL „ALEXANDRU SIHLEANU”: „ECOURI DIN GHIOCUL INIMII”, „TĂCEREA DIN CUVÂNT”, „LA AGAPĂ CU DUMNEZEU” ŞI „FIECARE PASĂRE PE LIMBA EI PIERE”

            Sâmbătă, 19 mai, la Clubul „Femina” al Casei Municipale de Cultură „Florica Cristoforeanu” Râmnicu Sărat, într-o asistenţă numeroasă (membrii Cenaclului „Alexandru Sihleanu”, oameni de cultură, iubitori de frumos), a avut loc, cu sprijinul financiar al Casei de Cultură, în cadrul proiectului Colecţia „Scriitori râmniceni”, lansarea cărţilor „Ecouri din ghiocul inimii”(poezie), autor Vasile Doru Georgescu, „La agapă cu Dumnezeu”(poezia), autor Constantin Marafet, „Tăcerea din cuvânt”(cronici de întâmpinare), autor Vasile Ghinea.

            Sâmbătă, 19 mai, la Clubul „Femina” al Casei Municipale de Cultură „Florica Cristoforeanu” Râmnicu Sărat, într-o asistenţă numeroasă (membrii Cenaclului „Alexandru Sihleanu”, oameni de cultură, iubitori de frumos), a avut loc, cu sprijinul financiar al Casei de Cultură, în cadrul proiectului Colecţia „Scriitori râmniceni”, lansarea cărţilor „Ecouri din ghiocul inimii”(poezie), autor Vasile Doru Georgescu, „La agapă cu Dumnezeu”(poezia), autor Constantin Marafet, „Tăcerea din cuvânt”(cronici de întâmpinare), autor Vasile Ghinea.       „Ostilităţile” au fost conduse de Constantin Marafet, „mai avem din acest maraton două săptămâni. Astăzi, Dumnezeu a făcut să lansăm trei scriitori buni prieteni, Doru Georgescu, „Ecouri din ghiocul inimii” (această carte trebuia să apară acum treizeci de ani),al doilea prieten al meu, poetul Vasile Ghinea vine cu o carte de critică de întâmpinare, „Tăcerea din cuvânt” şi la urmă Constantin Marafet, adică eu, o carte adunată din mai vechi, mai nou, 50,1 poeme şi ca vârstă „La agapă cu Dumnezeu”, urmează o istorie (literară) din 1982, a recitat din creaţia lui Doru Georgescu <A şaptea artă> „Când am urcat în inima ta, în luna mai,/ Născuto din lacrima primilor zori,/ Din alte vieţi, tăcută mă aşteptai/ Pierdută adânc în depărtări./ Mă îmbiai să mă adun din risipire,/ Din cele şase vieţi care-au trecut,/ Curaj nu am avut să-ţi fiu mire/ Să te încoronez cum ai fi vrut.(…)”, „este greu să scrii o asemenea carte, în care Vasile Ghinea ia câteva cărţi ale râmnicenilor să pătrundă în scrierea lor. Am cochetat şi eu cu aceste cronici de întâmpinare la cererea prietenilor, dar nu mă ridic la înălţimea şi profunzimea lui Vasile Ghinea”, a recitat din cartea sa, <Sclipăt> „Doamne, căile pustiei/ duc după cereasca mană/ dar asceţii-n neprihană/ o primesc din harul milei/ la căderea sacristiei/ clorofilei/ în zadar/ mărul Evei (basmul biblic)/ putrezeşte-n gând/ şi palmă/ fiul-şarpe c-o sudalmă-n/ limba vie bifurcând/ danţul tău şi jocu-mi ludic/ e devreme/ e târziu/ formele fără morfine/ ziu/ şi/ rel/ ziurel/ fără rouă se arată/ locuim în niciodată”, a anunţat că sâmbăta viitoare se vor lansa o carte de povestiri de Valeria Popa şi o carte de istorie literară despre Dumitru Pricop, „Prinţul poeziei vrâncene”, care cuprinde aproape totul despre poezia şi romanţele sale, autori Constantin Marafet şi Traian Cristea, pe 18 august are loc Festivalul internaţional de creaţie literară „Titel Constantinescu” şi a invitat pe cei prezenţi la discuţii.

       Au participat la discuţii: Doru Georgescu, „sunt emoţionat, aştept cartea de vreo 40 de ani, strădania mea cuprinsă între aceste coperte să stârnească o geană de lumină. Am încercat să dau sensuri noi lucrurilor mărunte, să le dau un sens personal, am reuşit să strecor aici iertarea şi iubirea. Dacă măcar una din poezii v-a plăcut, munca mea nu a fost zadarnică”, Matincă Costea, cu un fragment din comedia „Svoniştii”, de Tudor Muşatescu, Marian Ilie, „scriitorul şi editorul Constantin Marafet nu mai are nevoie de nicio prezentare, Vasile Ghinea a ales calea senzualistă nu textualistă, el descoperă în cartea la care se referă frumosul şi dă drumul la acea parte din carte”, a recitat din creaţia lui Doru Georgescu, şi a specificat, „este un poem domestic, un poem al casei, al legăturii de pământ, caută iubirea , tată de mamă , iubită, natură. ştie să realizeze îmbinările între cuvinte şi este o surpriză”, Lucreţia Dediulescu, „salut iniţiativa lui Vasile Ghinea de a scoate o carte de astfel de cronici, care este îndrituit să scrie mai departe asemenea carte. Despre inginerul şi poetul Doru Georgescu, am cunoscut la întâlnirea de liceu poezia lui şi mi-am spus că peste ani va scoate o carte şi iată azi se produce evenimentul. Despre Constantin Marafet, membru al USR, tot înainte!”, Violeta Vâlcu, „dacă Marafet nu exista, ar fi trebuit inventat. Vă felicit, un partener extrem de bun, un om echilibrat. Despre Doru Georgescu prefaţa spune totul. Îl felicit şi pe Vasile Ghinea, „Poetu” cum îl numesc colegii, pentru cartea sa care îl onorează atât pe el cât şi instituţia”, Mihail Voicu, „o surpriză deosebită a fost inginerul-poet, o poezie scrisă din acel ghioc, atâta gingăşie. Rămân impresionat de calităţile dumnealui de poet autentic. Cei doi reconfirmă. Ne-au oferit lucruri frumoase. Marafet este un poet recunoscut la nivel naţional, opera lui a depăşit graniţele, Chişinău, Ucraina, Bulgaria. Vasile Ghinea face o critică cu precauţiune. A reuşit să strângă un număr de membri pe care îi ţine lângă dumnealui, să ne facem prezenţi la un nivel foarte bun. Este o critică echilibrată, la obiect, studiază documentul (poezie, proză), simte ce vrea creatorul respectiv şi caută să-l îndrume. Un pic de critică nu strică nimănui”, Dan Mihail Zanfirescu, „poeţii de azi au în spate nişte femei puternice care îi susţin. Doru Georgescu are o poezie amplă, frumoasă” şi a dat un exemplu. Despre Constantin Marafet  şi Vasile Ghinea „să fie  fundaţia Cenaclului nostru”, Grigore Leaua, a făcut un scurt istoric al Cenaclului literar- artistic „Alexandru Sihleanu”, „cartea lui Vasile Ghinea o carte a criticii de întâmpinare. El chiar trăieşte aceste cărţi despre care scrie. Trebuie să adune toate cronicile de Cenaclu într-o carte. Este importantă şi cartea de poezie a dlui Doru Georgescu. Se regăsesc trei teme, tema iubirii, a naturii şi a timpului, cu o notă de echilibru, de bucurie. Critica literară aceea de a mijloci între autor şi cititor este benefică, are şi un rol de a ierarhiza valorile literare şi ingrată între critic şi autor.  Critica este necesară. La Râmnicu Sărat avem acum literatură ce cuprinde tot fenomenul, poezie, proză, şi critică de întâmpinare. Constantin Marafet nu mai are nevoie de nicio prezentare. Avem la Primărie o echipă care face efortul de a acorda atenţie şi culturii”, Ion Muşat, „despre cei care fac ceva pentru Râmnicu Sărat am toată stima. Cei trei au făcut ceva. Azi mă bucur că a apărut dl Ghinea care are o activitate prodigioasă la Casa de Cultură, are răbdare, eu îl felicit. Despre dl Marafet, cărţile sale vorbesc de la sine. Să se ţină de cuvânt să scoată dicţionarul lui Grigore Dănescu”, Roxana Manea, „mulţumesc dlui Ghinea care ne aduce aminte că suntem o virgulă. Nici măcar un punct”. Din cartea lui Doru Georgescu a recitat <Cireşul copilăriei>. „Dlui Marafet îi urez să-şi afle punctul de pe cer” şi a exemplificat cu <Înserare>, Matincă Costea cu un nou moment de relaxare, „Reclamaţiune” de Tudor Muşatescu.

       A urmat şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Casa Municipală de Cultură „Florica Cristoforeanu”, care a debutat cu un moment de divertisment susţinut de Matincă Costea pe un text de Viorel Burlacu, „Educaţiune”. Totul s-a încheiat cu lectorul de serviciu, Valeria Popa, cu proză. Valeria Popa este o cenaclistă cu vechi ştate şi de-a lungul timpului şi-a etalat calităţile de fabulistă şi povestitoare. Lectura de astăzi a început cu un preambul fabulistic, „Festinul” şi continuă cu povestirea „Două gâşte şi-o broscuţă” (Fiecare pasăre pe limba ei piere!). O povestire excepţională pentru copii. Fluentă, coerentă, cu detalii, autoarea creează atmosfera, cadrul în care se derulează firul epic, personificări, dialoguri, toate vrăjesc şi aprind imaginaţia copilului. Poate fi comparată cu Emil Gârleanu, „Din lumea celor care nu cuvântă”. De fapt Valeria Popa este singura creatoare de fabule din Râmnicu Sărat.

            „Avem de a face cu un povestitor format, care ştie să lucreze cu fraza. De data aceasta surprinzător de bine scrisă, topica frazei este excepţional. M-a lăsat fără cuvinte, constat o evoluţie bună şi mă bucură şi ne bucură. Avem nevoie de cărţi pentru copii”. (Constantin Marafet)

            „Materialul dnei Popa creează atmosferă, pentru copii este nemaipomenită. Natura asta care a mai rămas pe ici-acolo, aceşti copii care sunt sensibilizaţi de lectură ar trebui să şi vadă. şi eu am fost sensibilizat şi am şi eu nişte locuri unde se aude. Povestea dnei este receptată de puterea fiecăruia de a recepta ca un fel de medicament, trebuie să învăţăm de la natură. Mi-a plăcut acel dialog firesc, antrenant şi m-a făcut participant la lectură”. (Mihail Voicu)

            „Se încadrează în genul literar epic, foloseşte vorbirea directă, predomină personificarea. Se adresează  cititorilor de orice vârstă. Este scrisă cu multă atenţie. Mi-a plăcut! (Aneta Pioară)

            „De data asta avem de a face cu o poveste incantofabulă, o parte descriptivă şi partea fabulistică a broscuţei, foarte reuşită”. (Marian Ilie)

            „Mă bucură evoluţia dnei Valeria Popa. Povestirea se poate intitula: Povestiri pentru fetele broscuţe. A venit cu paleta ei în care poţi întâlni lucruri dramatice, comice. ştie să mânuiască cuvintele”. (Dan Mihail Zanfirescu)

            „Autoarea povesteşte frumos folosind un stil simplist, de dulcegărie, construieşte universul în natură, în lumea necuvântătoarelor, respectiv broscuţele. O bilă albă pentru modul în care prezintă aceste personaje”. (Matincă Costea)

            „Atât fabula cât şi povestirea pot fascina pe copii. Dacă pentru copii ar fi un punct de fascinare, pentru adulţi este o pastilă de linişte. Ideea este că te poate relaxa în aceste vremuri tulburi”. (Laurenţiu Selegian)

            „Prima impresie a fost de o compunere. Este o descriere frumoasă pentru copii”. (Genovel Frăţilă)

            „Vreau să precizez că dna Valeria Popa este un izvor nesecat, un cufăr cu poveşti pe care toţi ar trebui să-l avem în casă. Alături de fabule, unde ridiculizează lipsa de educaţie a unora dintre semenii noştri şi alături de alte povestiri din viaţa reală, autoarea ne încântă cu o poveste pentru copii. Din cuprinsul acesteia răzbate prin timp imaginea prozaică a unor locuri de vis pe care noi adulţii, în goană după timp rareori le putem vedea. Ceea ce învăţăm lecturând opera dnei Popa este că trebuie să ne oprim puţin, să respirăm aerul din jur fără grabă şi să reuşim să ne liniştim, să ne încărcăm pozitiv şi să transmitem setea de frumos şi copiilor noştri, pentru că nu avem decât o singură viaţă şi fiecare secundă trebuie trăită la intensitate maximă. Felicitări!”. (Roxana Manea)

            „Mă plec în faţa dnei şi îi admir talentul de a descrie natura. Ne bucurăm că ne aduce copilăria. Ea moşteneşte talent şi ne încântă cu poveşti frumoase”. (Costică Dârstaru)

„Se aseamănă cu povestirile lui Tolstoi. A reuşit nişte povestiri educative, are un talent fabulistic care s-a transferat şi în povestirile dumneaei. Are talent minuţios cu cadre din natură care îi fascinează pe cei mici”. (Adriana Plugaru)

Sâmbătă, 26 mai, începând cu ora 11.00, la Clubul „Femina” a Casei Municipale de Cultură „Florica Cristoforeanu va avea loc lansarea cărţilor „Amintiri de toamnă…”, autor Valeria Popa şi „Prinţul poeziei vrâncene, Dumitru Pricop, diagnosticat de criticii săi”, autori Constantin Marafet şi Traian Gh. Cristea, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Cătălina Cruceru, cu poezie.