Sâmbătă, 5 octombrie, frigul nu a împiedicat membrii Cenalului literar-artistic să fie prezenţi la ora 11.00, în incinta Centrului Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, pentru şedinţa săptămânală. Matincă Costea, acelaşi spirit vesel şi ferice, cu o memorie încă de invidiat, la cafeaua literară, a relaxat atmosfera cu divertisment pe un text de George Topârceanu, „În jurul unui divorţ”, culegând şi aplauze.
A urmat lectorul de serviciu, Aneta Pioară, cu teatru. Dna prof. Aneta Pioară a venit în Cenaclu, regretând că nu a aflat mai devreme de existenţa lui, cu poezie, proză, dar genul în care excelează, în care talentul ei dovedeşte imaginaţie şi intuiţie este teatrul. Piesa prezentată astăzi, are un titlu oximoronic, „Blestemul fericirii”, de unde se poate trage concluzia: să nu facem risipă de sentimente. Autoarea exploatează un filon tradiţional, sunt filiaţii cu Balada Mioriţei, cu poveştile sadoveniene şi „Baltagul” celui pomenit, dar cu încredere în autorităţi, acţiunea se petrece în satul modern, cu televizor, cu telenovele, cafeaua ocupă un loc aparte, dar şi cu grija avuţiei, asigurarea de moştenitori pentru această avuţie. Prin detalii autoarea pregăteşte cu minuţiozitate cadrul, atmosfera în care se desfăşoară acţiunea: lumea satului cu personaje bine conturate şi un limbaj specific, este realizată culoarea locală cu ingredientele necesare, prezentă este şi ghicitoarea în cărţi căreia îi acordă un spaţiu bine reliefat, iar micile detalii „aprind” imaginaţia potenţialului cititor, mai ales când finalul se lasă aşteptat. Aşteptăm şi noi finalul.
„Lucrarea se integrează bine în atmosfera dramaturgică. Autoarea dialoghează frumos, modalitate specifică teatrului. Sursa de inspiraţie o constituie satul şi se pare că o face bine. Ca o observaţie, lipseşte pe undeva conflictul dramatic, ceea ce face ca lucrarea să pară monotonă. Apoi, mi se pare că intră prea profund în atmosfera de intimitate a familiei. Oricum, piesa pare să fie un fapt reuşit”. (Matincă Costea)
„Încep prin a felicita pe autoare pentru îndrăzneala de a intra în astfel de gen literar. Consider ca un pic vulgar intrarea în intimitatea familiei. Mai apare o scenă când bărbatul vine de la muncă, ea se uită la televizor, şi el îşi pune de mâncare. Mult succes şi dornic sunt să citesc cartea. (George Anghel)
„Dl Matincă este foarte chisnovatic. Referitor la lector, pentru că dna este foarte receptivă, am să vin cu o provocare: am cunoscut doi pădurari de la Motnău. Îmi place ceea ce scrie şi o felicit pentru ce a prezentat. (Dumitru Hangu)
„Lucrarea dnei Pioară este desăvârşită. O admir pentru ceea ce face. Piesa de teatru pe care încă nu a terminat-o, din micul episod, din hainele pe care le-a găsit Nastasia, murdare de sânge, m-am gândit la omor şi la un sfârşit tragic. Este o lucrare reuşită, educativă. O felicit şi chiar aştept sfârşţitul lucrării. (Mihai Vieru)
„Titlul cărţii este surprinzător, unoximoron, apoi construcţia piesei, personaje, indicaţiile scenice, construcţia solidă, clară, în propoziţii copulative, interogative, care ralizează o atmosferă din lumea satului, limbajul pitoresc, adecvat, construcţia contradictorie a personajului, drama aceasta cu copii este cunoscută şi în „Biblie”. O felicit! Aş mai adăuga asemănarea cu „Poveştile de la Bradu Srâmb”, „Valea Frumoasei”, „Cântecul Mioarei” şi chiar cu „Baltagul” şi „Hanul Ancuţei”. (Mihail Constantinescu)
„O să privesc textul din perspectiva spectatorului şi subliniez, dna Pioară a venit cu un text dramatic emoţionant, urmeză etapele unei piese de teatru bazat pe acest text şi care să-i dea o valoare teatrală printr-o interpretare actoricească deosebită, o regie inspirată, care să respecte spiritul dramatic al textului, cu o intervenţie creatoare a regizorului şi din toate acestea să rezulte un spectacol atractiv. Este un subiect care menţine atenţia şi te face participant la desfăşurarea acţiunii şi care se derulează în mod gradat, menţinându-te cuplat în permanenţă la subiect. Nu pot spune nimic din actul II, va trebui să aşteptăm continuarea acţiunii. Este o piesă cu noţiuni tehnice de derulare a unei anchete poliţiste, cu trimitere la Balada Mioriţei. Aşteptăm cu deosebit interes continuarea. (Adrian Câmpeanu, Preş. Uniunii Cititorilor din Râmnicu Sărat)
„Este un curaj să scrii teatru. Titlul este un oximoron, blestemul care sugerează urâtul şi fericirea frumosul pe care îl întâlnim şi la Blaga şi la Arghezi. De la început autoarea ne introduce în atmosferă, acţiunea se petrece într-un sat. Vocabularul, limbajul ne introduce în atmosfera rurală. Personajele deşi sunt dintr-un cadru rural, preocupările lor sunt moderne, privesc la telenovele, servesc soţul cu cafea. Pe măsură ce acţiunea se desfăşoară, se creionează conflictul, conţinutul acţiunii şi mă duce gândul la Baltagul lui Sadovenu. Tema piesei aş încadra-o în preocupările ancestrale ale familiei de la ţară pentru a avea copii şi implicit moştenitorii averii şi uciderea pentru avere. Cele două femei, Constanda şi Elena, solicită poliţiştilor să plece în căutarea celui dispărut. Victoria Lipan din Baltagul nu are încredere în autorităţile vremii. Natura contribuie la desfăşurarea piesei, ascunde şi descoperă cadavrul. Comuniunea om-natură este realizată. Aştept finalul cu nerăbdare. (Floarea Stănescu)
Sâmbătă, 12 octombrie, începând cu ora 11.00, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului „Alexandru Sihlenu” va fi George Anghel, cu poezie.