Sâmbătă, 23 iunie, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Casa Municipală de Cultură „Florica Cristoforeanu” Râmnicu Sărat a debutat cu un scurt moment de divertisment, marca Matincă Costea, pe un text de Fred Firea, „La un telefon public” şi un text de Ion Pribeagu, „Cum am făcut milităria”. Nu au lipsit aplauzele.
Astăzi au lecturat: Mihail Voicu, epigrame şi … rondeluri şi Nicolae Bratu, poezie. Prof. dr. Mihail Voicu, a debutat cu un volum de enigmistică, bine documentat. Anul acesta a considerat că trebuie să supună „judecăţii” publicului larg şi mai ales specialiştilor genului, epigrama domniei sale. 300 de epigrame fac subiectul cărţii „Cu nuieluşa prin cetate”, apărută în cadrul proiectului <Colecţia „Scriitori râmniceni”>, cu sprijinul financiar al Casei de Cultură „Florica Cristoforeanu”. A dovedit şi cu această nouă lectură că este un spirit conectat în realitatea cotidiană, analitic, cu un dezvoltat spirit de observaţie. Dl Voicu este un perfecţionist şi uneori procesul de elaborare al epigramelor produce o rupere de ritm. şi fiindcă a venit şi cu câteva rondeluri, dăm şi-o probă de gen, „Vinul gura ţi-o dezleagă/ şi toată lumea ţi-e dragă./ Dacă-l bei cu-n om setos,/ Atunci e şi mai gustos!/ Vinul dă imunitate,/ Cu pelin. Dar peste toate,/ Vinul gura ţi-o dezleagă/ şi toată lumea ţi-e dragă./ Colegii mei tot îndrugă./ Să bem vin de buturugă,/ Doar acesta poate aduce,/ Din pământ seva cea dulce./ Vinul gura ţi-o dezleagă!” (Rondelul vinului pelin). În general epigramele au fost „gustate” de cei prezenţi. Prof. Nicolae Bratu este în primul rând un traducător, un fin traducător. Pe lângă simţul limbii mai are un atu, funcţionează eul liric, de aceea traducerile dumnealui au un parfum specific, un parfum de epocă. Anul acesta, în cadrul proiectului <Colecţia „Scriitori râmniceni”> a debutat cu un volum bilingv, „Histoires d’amour a travers l’histoire”, conţinând traduceri din Pierre de Ronsard, Molière, Alfred de Musset, Arthur Rimbaud, Paul Verlaine, Guillaume Apolinaire, Jacques Prévert, o bijuterie de 53 de pagini. Astăzi a ţinut să arate celor prezenţi şi cealaltă faţetă a personalităţii domniei sale, poetul, sensibilitatea creaţiei lirice, poezia. Sunt poezii care dovedesc sensibilitate, talent liric, sunt originale. Poezia „Către Omar Khayyam, în stil clasic, te poartă cu gândul la El Zorab al lui G. Coşbuc. Interesantă, ca idee, poezia fără titlu, o originală idee de portret moral, „ În mine sunt adunate, înmulţite şi împărţite/ aritmetici rudimentare, algebre păgâne,/ geometrii antice şi neeuclediene./ Axiome aberante îmi rânduiesc/ desfăşurarea demonstraţiei matematice cotidiene/ şi gesturi mărunte devin conjecturi irezolvabile./ Desigur, dreapta mea este paralelă cu a celorlalţi/ doar pentru că cele două/ sunt situate în planuri paralele./ Sunt o ecuaţie de gradul doi cu o singură necunoscută/ şi ef de ics pătrat este egal cu zero”. La prima lectură în Cenaclu, prestaţia dumnealui îl onorează.
„O nouă şedinţă reuşită, doi lectori de excepţie. Dl Voicu ne-a înveselit. şi-a atins scopul. Unele epigrame sunt prea…. intelectualiste, cele mai multe sunt reuşite. Pentru publicul larg cele mai „gustate” sunt cele spontane, nu cele elaborate. Dl Bratu este un traducător, mă aşteptam la această prestaţie. Are simţul metaforei. Se duce spre Blaga, „din prea multă iubire”. Este bine elaborată „Către Omar Khayyam”. Să continue. Aşteptăm noi producţii”. (Constantin Marafet)
„Creaţia dlui Bratu, mica creaţie, constat că este dominată de metaforă, imaginaţia îl stimulează şi rodul devine fructuos. Toate epigramele dlui Voicu sunt spumoase, bogate în poantă şi ne-a convins, de multe ori, că este prolific şi spontan. Furat însă de dorinţa de a găsi poanta şi rima pierde uneori ritmul, făcând ca versul să şchioapete. Oricum colegul meu de epigrame rămâne un nume de referinţă pentru Cenaclul „Alexandru Sihleanu”. (Matincă Costea)
„Dl Voicu îmi intră în suflet mai mult. Îl apreciez din ce în ce mai mult, are umor la vârsta lui, cum nu au mulţi tineri. Dl Bratu este o cunoştinţă nouă şi plăcută. ştie să împrăştie farmecul poeziei franceze în Cenaclu. Din propria poezie, remarc poezia „Inocenţă” şi în mod deosebit „Către Omar Khayyam” care se apropie de „El Zorab”, „La hanul vechi, uitat de lume/ Cu un pocal de vin în faţă/ şi-un bidiviu pur sânge-n spume/ Legat de gard, plin de povaţă/ Stă nobilul arap Omar/ Gustând din vin şi din Amor/ şi de nimic având habar:/ Atât … doar Ea … vin negru-ntr-ulcior …(…)”. Îl felicit! (Dan Mihail Zanfirescu)
„Dl Bratu a venit cu un ton serios în cadrul Cenaclului. Dl Voicu este o mare surpriză, n-am ştiut cu cine am stat în bancă. Am aflat târziu că face epigrame. Îl ştiam rebusist şi îl rog să insiste şi să scrie în continuare”. (Ion Muşat)
„Referitor la dl Voicu, sunt unele epigrame de societate, bune. Dumnealui are un anumit fler, să creeze celor prezenţi o atmosferă plăcută. Este şi un fin psiholog. Am înţeles că dl Bratu are şi studii teologice, ceea ce se vede în poezia „Din prea multă iubire”. Este suflet pur. Îl încurajez să nu se oprească”. (Valeria Popa)
„De la dl Bratu mi-a rămas în minte poezia „Din prea multă iubire”. Răstignirea lui Iisus Hristos este cea ştiută, dar poezia susţine că a fost răstignit din prea multă iubire. La dl Voicu este clar: m-am supărat pe nuieluşa lui. Doar mângâie. Să ia câinele de zgardă, să umble prin oraş”. (Marian Ilie)
„La dl Voicu, am intitulat un subcapitol „obsesii”. Important a fost că am zâmbit şi chiar am râs. Dl Bratu este un traducător bun. Poeziile lui păstrează atmosfera originală, pe Alice din ţara Minunilor a transpus-o în lumea şi în zilele noastre. Este pe un drum bun”. (Genovel Frăţilă)
„La unele epigrame mi s-a părut o ironie în exces. Are prozodie, sensibilitate, spirit de observaţie, dar uneori forţează rima şi morala. Dl Bratu prin melodicitate, figuri de stil, a păstrat farmecul limbii franceze din care a tradus. La cele proprii se remarcă sensibilitatea, spirit de observaţie, antiteză, antiteză, cu Alice în ţara Minunilor. Are claritatea stilului, are o forţă a cuvintelor în exprimare. Este la început de drum”. (Georgeta Iuga)
„Ironia şi autoironia sunt o marcă a inteligenţei. Dl Voicu are un umor înţepător, anecdotic. Valorificarea filonului popular ar face anumite epigrame nepublicabile”. (Nicolae Bratu)
„Epigramele sunt frumoase, te fac chiar să râzi. Poeziile dlui Bratu mi-au plăcut, sincer. Am reţinut poeziile „Inocenţă” şi cea fără titlu, cu matematica. Nu par poezii de începător”. (Ionuţ Baciu)
„Au lecturat doi profesori şi şedinţa se poate numi „două lecţii de excepţii”. (Mihai Doina)
„Poezia dlui prof. Bratu este o poezie delicată, pansament, de apropiere între semeni şi mesajul umanist cade bine la toţi”. (Mihail Voicu)
Sâmbătă, 30 aprilie, începând cu ora 17.00, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului Alexandru Sihleanu” va fi Mircea V. Homescu, cu eseu.