Sâmbătă, 13 octombrie, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” a debutat, cu un scurt moment de divertisment susţinut de Matincă Costea pe un text culegere, „Toată lumea să zâmbească”, răsplătit cu aplauze.
A urmat lectorul de serviciu, de fapt doi lectori, Dan Mihail Zanfirescu, cu proză şi Radu Fefceac, cu un material intitulat „Care liberă exprimare?”
Dan Zanfirescu a dovedit, încă o dată, prin cele două povestiri prezentate, „Discuţii la telefon” şi „Facem cunoştinţă cu o doamnă de-o-se-bi-tă. Amicul meu este plin de mistere”, că are talent epic, cu toate ingredientele necesare. Are un simţ al observaţiei, atent la detalii, coerent în expresie şi dă dovadă de multă imaginaţie în susţinerea unui dialog cu un prieten virtual, dialog care nu este numai de uzanţă, uzitând şi de elementul descriptiv în susţinerea unui fir epic plăcut: „(…) Doamna Toamna! Vecina mea a cărei vârstă nu o ştiu şi nici nu o să o aflu. Are între treizeci şi şaptezeci de ani. Treizeci de ani are când râde, când vorbeşte. Patruzeci, cinzeci de ani are când comentează cărţile citite, filmele văzute, şaizeci de ani când îmi dă sfaturi şi mai mulţi peste această vârstă când merge încet, ţinându-se cu mâna de mobila din cameră. Tot mândră merge, nu lasă să se vadă că o doare mijlocul, că o dor picioarele, că mâinele sale sunt reumatice. Acum îmi zâmbeşte, dar nu cu zâmbetul pe care îl ştiu, zâmbeşte mai mult cu partea de sus a feţei, gura rămânându-i tristă. (…)” Epilogul la tot ce a lecturat pare scos dintr-un context al teatrului clasic: „Dacă nu vă place ce am scris, nu mă supăr. Aruncaţi, vă rog, foile sau uitaţi de ele! Încă ceva: spălaţi-vă bine degetele să nu vă rămână cuvintele pe ele! Vă mulţumesc!”
În materialul prezentat, însoţit de un mottou ce poartă semnătura lui Voltaire, „Părerea ta este exact contrariul părerii mele, dar mă voi lupta toată viaţa ca tu să ai dreptul să ţi-o spui”, Radu Fefceac, de data aceasta publicist, ia la „pieptănat” <Articolul 30> din <Constituţia României>, referitor le „Libertatea de exprimare”. Structural şi formatic, autorul dovedeşte, încă o dată, cu acest material, un real talent de analist. Ce i se poate reproşa este alunecarea spre violenţa de limbaj: „(…) Oamenii trebuie să facă diferenţa dintre respectul dreptului la liberă exprimare şi respectul faţă de conţinutul exprimării. Libera exprimare nu poate exista decât numai şi numai în condiţiile în care toată lumea este obligată să respecte primul aspect şi nimeni nu este obligat să îl respecte pe al doilea. Orice stat care nu respectă aceste principii fundamentale ale dreptului la liberă exprimare încalcă acest drept şi este, pe cale de consecinţă, un stat înapoiat plin de oameni înapoiaţi mintal aşa cum voi demonstra că este România demontând aliniatul (7) al articolului 30 din constituţia României. (…).”
„Dl Zanfirescu este un romantic, dar cu picioarele pe pământ, că deobicei romanticii sunt cu capul în nori. Subiectul pare o discuţie între doi prieteni, deşi prietenul nu este prezent, autorul îl suplineşte şi totul se leagă frumos. În partea a doua facem cunoştinţă cu cu o doamnă deosebită: Toamna, o doamnă cu multă înţelepciune, care ca orice om ajuns aproape de bătrâneţe, are anumite temeri şi ca o femeie plină de înţelepciune găseşte sens la orice vârstă şi frumuseţe. Epilogul îmi place mult. Îi mulţumesc pentru minutele acordate.” (Valeria Popa)
„Lucrarea prezentată de dl Zanfirescu, structurată pe două povestiri în care a folosit ca mod de expunere dialogul, este o reuşită. Folosirea celor două personaje, care reprezintă dualitatea umanului, mă duce cu gândul la nuvela „Sărmanul Dionis”, momentul în care Dan, protagonistul nuvelei, vorbeşte cu umbra lui. Tema pe care o abordează autorul, cu cele două povestiri, este luată din realitatea contemporană, care pare că ceva este pus în antiteză cu trecutul societăţii noastre. Îmbină realul cu irealul, ceea ce denotă că autorul pe lângă talent literar reprezintă şi filozofie de viaţă, gândire sănătoasă. Consider că lucrarea dlui Radu este bună. Aş încadra-o în stilul jurnalistic, pe o temă la ordinea zilei, ce ne preocupă pe toţi. Se face o prezentare a celor doi termeni , calomnia şi jignirea, bazată pe foarte multe exemple reale şi sunt întru totul de acord cu faptul că ar trebui să avem o opinie proprie la scenele de felul celor relatate.” (Aneta Pioară)
„Observ la dl Zanfirescu o sensibilitate aparte. Nu trece pasiv prin viaţă. Descopăr în materialul prezentat câteva repere râmnicene, descoper peisajul râmnicean. Radu a avut un rol critic. „Fiind în stare critică / Boala este tipică. / De ai versul legănat, / Tot nu scapi necriticat.” (Dumitru Hangu)
„Legat de stil, este coerent, doar că sunt anumite stângăcii de formă care nu influenţează valoarea. Ceea ce a prezentat sunt de fapt două capitole dintr-un viitor roman. Intriga, conflictul dintre generaţii, dar să spui de doamna pe care o cheamă Toamna, că este deosebită pe trei pagini, dar nu reiese că este deosebită, este chicios şi prea zaharos. Exemplul cu iepuraşii decapitaţi este penibil. Este foarte potrivită antiteza dintre cum crede că ar trebui să fie şi cum este, de fapt, lumea. Una peste alta, nu zic să se lase de poezie, trebuie să termine acest proiect.” (Radu Fefceac)
„Autorul frazează frumos, ceea ce îi conferă dreptul de a se intitula un bun prozator, deşi în opinia mea şi ca poet nu este de denigrat. Radu Fefceac reprezintă o lucrare care suscită multe comentarii pro şi contra. Autorul are stil şi ne dovedeşte cu prisosinţă în ceea ce ne-a prezentat astă seară.” (Matincă Costea)
„Pe lângă cele menţionate, talent literar, romantism, aş vrea să subliniez latura filozofică, filozofia de viaţă a omului de bun-simţ.” (Adrian Câmpeanu)
„Pe dl Radu Fefceac îl apreciez foarte mult. Începe să fie echilibrat, dar să nu uite că trăieşte într-o comunitate, nu pe o insulă pustie. Îmi place mult de dumnealui, este sarea şi piperul în Cenaclu. În seara asta a fost sarea.” (Dan Mihail Zanfirescu)
Sâmbătă, 20 octombrie, începând cu ora 17.00, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi Aneta Pioară, cu teatru.