SACRA FOAME DE ARGINŢI
Sâmbătă, 23 februarie, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat cu un scurt moment de divertisment susţinut de Matincă Costea, pe un text de Teodor Speranţia, „Tunsă sau rasă” şi un potpuriu de muzică uşoară românească de altădată, într-o uşoară nostalgie, chiar dacă nu a fost un cântăreţ de top.
A urmat lectorul de serviciu, Aneta Pioară, cu teatru. După o poezie baladescă, domnia sa ne prezintă teatru, un teatru cu o tematică realistă: divorţuri, amante, însuşiri de bunuri necuvenite, moştenitori care îşi revendică proprietăţile preluate abuziv de un regim sau persoane particulare. Azi a prezentat partea a treia, „Pedeapsa”, a unei trilogii „Destinul spurcat” : „Fotografia blestemată”, „Capcana.” S-ar părea că are „respiraţie” pentru susţinerea genului dramatic. Conturează personaje, creează dialog, conflict dramatic, deznodământ neaşteptat. Personajul principal este prea sigur de el, se consideră mai isteţ decât este, viaţa o priveşte prin prisma banului, fără a ţine cont de cei din jur şi de sentimentele lor şi în final… se sinucide. Cât de inspirat este titlul ales, rămâne până la urmă opţiunea autoarei.
„Teatrul se scrie greu. Dna Pioară este un caz singular în cadrul Cenaclului nostru abordând un gen spinos. Lucrarea dovedeşte conflict dramatic, dialogheză frumos, antrenant, iar deznodământul este aşa cum şi-a intitulat creaţia, dramatic. Anumite personaje reamintesc, sub impulsul nostalgiei, perioade de timp pe care noi le-am trăit.” (Matincă Costea)
„Când dna citea, m-am imaginat în sala de spectacol şi acţiunea face referire la timpurile trăite. Este vorba de personajul principal, Andrei, un pervers, joacă pe bani atât femeile care îi trec prin viaţă, cât şi proprii copii. ªi cele care au intrat în acest joc al banului sunt vinovate. Mi-a plăcut. Felicitări!” (Valeria Popa)
„Referitor la ceea ce a prezentat, subiectul se poate data ianuarie-februarie, 1991. Îmi place ce scrie dna. Casierul găsise comoara boierului şi s-a văzut ce poamă era. Teatrul a devenit de actualitate, a coborât în stradă. Românii au devenit prea trişti. Dacă asculţi un cuplu ai să spui: <Ai dracului, ce teatru joacă!>” (Dumitru Hangu)
„Dna şi-a făcut mâna, pentru că se vede un progres deosebit, ajungând de la o poveste romanţată, la o poveste poliţistă, să o facă plăcută pentru a fi citită. Mai trebuie nişte scrieri de regie. Felicitări şi o aşteptăm cu alte piese.” (Dan Mihail Zanfirescu)
„Văd în dna Pioară un ansamblu de aptitudini armonizate şi anume: talentul scriitoricesc, talentul regizoral, actoricesc şi scenografic. Piesa este o evocare dramatică, graduală, realistă, surprinzând comportamentul uman. Domină ideea de dreptate, conceptul de adevăr. Intriga este bine studiată, este captivant şi în general este un drum bun spre perfecţiune.” (Andrei Câmpeanu)
Sâmbătă, 2 martie, începând cu ora 11.00, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi Valeriu Perianu, cu poezie.