A FOST ODATĂ, CA-N POVEŞTI…
Sâmbătă, 30 martie, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a fost închinată lansării cărţii de proză scurtă, „Bârlogul”, apărută la Ed. „Editgraph”, 2013, autor Marian Rădulescu, lansare solicitată de autor şi a cuprins, şi omagierea celui care a fost Hristea Nichita Stănescu (31 martie 1933 Ploieşti – 13 decembrie 1983 Bucureşti). „Regizorul” evenimentului, Constantin Marafet a început cu recitare, „A şasea elegie” de Nichita:
„Vă sărut pe suflet şi vă mulţumesc că s-a făcut să ne întâlnim azi. Mâine, 31 martie, Nichita ar fi împlinit 80 de ani. Îngerul blond s-a născut la Ploieşti, mama rusoaică, liceul la Ploieşti, pleacă pentru inginerie şi intră la Filologie”. A continuat (la modul succint) despre întâlnirea lui Nichita cu N. Labiş, premiul Herder, propunerea la Nobel, membru post-mortem al Academiei Române, Doina Ciurea, Dora Stănescu, despre moartea lui Nichita, activitatea literară, cei care l-au cunoscut Mircea Micu, Gheorghe Tomozei, Nicolae Breban, ş.a., despre momentul 2001, întâlnirea la Centrul Cultural din Râmnicu Sărat cu scriitori din Iugoslavia şi cum a reuşit să-l cunoască personal pe Adam Puslojic, unul dintre prietenii lui Nichita. „Vreau să vă prezint un scriitor, Marian Rădulescu, de la Buzău, a venit la Râmnicu Sărat cu această carte, cu un titlu inspirat < Bârlogul>. Este un scriitor cu condei, structura poveştilor este bine realizată, dialogul cu naraţiunea se întrepătrund foarte bine. Încearcă şi a reuşit pe alocuri să aducă vorba frustă”. A recitat din volumul <Tăceri, lacrimi şi iubire> de Mariana Rogoz Stratulat, poezia <Îmi curg privirile>. „M-a uimit dna Mariana Rogoz Stratulat” şi a invitat la discuţii, Aneta Pioară: <Nichita Stănescu s-a născut pe 31 martie 1933, la Ploieşti. Este fiul lui Nicolae H. Stănescu şi al Tatianei Cereaciukin (după Revoluţia din Octombrie se stabilesc mai întâi la Constanţa şi apoi la Ploieşti). Nichita Stănescu face liceul Sf. Petru şi Pavel din Ploieşti, urmează cursurile Facultăţii de filologie a Universităţii din Bucureşti. Se căsătoreşte cu Magdalena Petrescu şi după un an se despart. În 1962 se recăsătoreşte cu poeta şi eseista Doina Ciurea. Din dragostea lor se naşte volumul „O viziune a sentimentelor”. Mai târziu are o relaţie cu poeta Gabriela Melinescu, relaţie benefică literar. În 1981 este doborât de crize hepatice şi se internează la Fundeni. În 1982 se recăsătoreşte cu Dora Tărâţă. În 1982 moare tatăl poetului şi publică volumul „Noduri şi semne”, subintitulat „Recviem”, în memoria tatălui său. În 1983, pe 31 martie, la împlinirea a 50 de ani de viaţă i se organizează o sărbătoare naţională. Se stinge din viaţă pe 13 decembrie 1983. Eugen Simion a menţionat că Nichita este profund şi face parte din categoria inventatorilor lingvistici şi poetici. Ştefan Augustin Doinaş subliniază: <Spiritul său ludic l-a făcut să plutească deasupra situaţiilor pentru a căror substanţă tragică cred că nu avea organ… tălpile lui nu atingeau nici florile, nici mocirla… singurul său păcat a fost crima faţă de sine.> Referitor la <Bârlogul> lui Marian Rădulescu, am citit primele povestiri, lectura m-a captivat. Nu ştiu dacă s-a gândit să obţină o povestire în ramă. M-a dus cu gândul la Hanul Ancuţei a lui Mihail Sadoveanu. Se pare că moş Arion este nepotul protagonistului cărţii. Autorul a atins mitul zburătorului al lui Heliade Rădulescu. Limbajul este pur românesc. <Frânturi de viaţă>este tot o povestire în ramă. Momentul deposedării de pământ, animale, este tragic. Este scrisă în stil tradiţional, Agârbiceanu, Sadoveanu”, Mariana Rogoz Stratulat (Panciu) a recitat „Cântec” şi „Poveste sentimentală” de Nichita Stănescu, a dăruit câteva exemplare din ultima creaţie a domniei sale „Tăceri, lacrimi şi iubire” (o poezie care merită toată atenţia) şi a lecturat un material, ca un studiu, <Bârlogul amintirilor>: „Marian Rădulescu vine ca prozator teritorial, din Buzăul drumurilor întortocheate, din speranţa găsirii cuvântului dătător de viaţă. Autorul volumului <Bârlogul> – titlu cu o dublă semnificaţie – a ales poteca tainică a amintirilor din care îşi construieşte cu migală trepte de speranţă pentru a transforma trecutul în viitor. (…) Ritmul calm, legănat al povestirii aminteşte de, păstrând proporţiile, marii noştri scriitori: Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Vasile Voiculescu. (…) O proză uşor fantezistă, amestec de real şi miraculos; o proză de atmosferă, atmosferă de basm, liberă ca imaginaţia unui copil lăsat să zburde pe păşunile raiului. Vremuri arhetipale, cosmogonice, în care oamenii vorbesc cu arborii, cu iarba, cu animalele. Vremuri mitice sau mitologice când timpul curge invers şi zilele săptămânii se aşază, fiecare, în diferite zone ale satului primordial. (…)”, Vasile Ghinea: „Omagiem pe cel care a moştenit ambele prenume de la bunici (Hristea Stănescu şi Nikita Vasilievici Cereaciukin) şi la sfatul profesorului său de istorie, Nicolae Simache a semnat numai cu prenumele Nichita, pe cel care a primit de patru ori premiul Uniunii Scriitorilor din România: 1965, pentru volumul „O viziune a sentimentelor”, 1970, pentru volumul „Necuvintele”, 1972, pentru volumul de eseuri „Cartea de recitire”, 1975, pentru selecţia de autor „Starea poeziei”, apărută în colecţia „Biblioteca pentru toţi”, pe cel care în 1975 primeşte premiul Gottfried von Herder din partea Universităţii din Viena, pe cel care în 1979 este nominalizat de Academia Suedeză pe lista candidaţilor la Premiul Nobel pentru literatură, alături de nume de prestigiu şi este nominalizat poetul grec Odysseas Elytis şi în 1982 primeşte marele premiu „Cununa de aur” al Festivalului Internaţional Serile de la Struga, pe cel care în 1990 este ales post-mortem, membru al Academiei Române. Marian Rădulescu scrie proză scurtă şi a dorit să-şi lanseze „Bârlogul” la Râmnicu Sărat. Suntem onoraţi când autori de diverse genuri vin să-şi lanseze cărţile aici, la Centrul Cultural şi în acest sens putem alcătui o listă sau vin la noi pentru lectură în Cenaclu, cum este, de exemplu, poetul brăilean Valeriu Perianu care a încântat pe cei prezenţi la şedinţă cu profunzimea mesajului său liric. Marian Rădulescu scrie poveşti dovedind har de povestitor, creează atmosferă, personaje, susţine bine firul epic trezind interesul potenţialului cititor. În această atmosferă de basm se regăseşte pe sine. Îi urez putere de muncă şi să mai „recidiveze” pentru a crea asemenea momente plăcute”, Matincă Costea a prezentat un moment de divertisment pe un text propriu, <Sunt un om nenorocos> şi despre cartea lansată a punctat: „O carte foarte antrenantă, trezeşte curiozitate, ca un imens buchet de amintiri, transpus în formă literară. Reuşeşte să-l ţină pe cititor concentrat până o termină Prima povestire, <Bârlogul>, care dă şi titlul volumului, promovează obscurantismul (asta este părerea mea)În general avem de a face cu o carte bine scrisă, parcă trăieşti acţiunea”, Alexandru Vlăduţ Stanciu a recitat poezia <Dezâmblânzire> de Nichita Stănescu, Dumitru Hangu: „<Bârlogul> lui Marian Rădulescu este o cartea de poveşti, de amintiri, o carte scrisă cu talent. Se citeşte uşor, deoarece te captivează”, Grigore Leaua: „Nichita Stănescu era un bărbat blond, cu ochi albaştri .Moştenise aceste calităţi de la mama sa. Nichita era foarte iubitor de oameni. Era şi un mare gânditor. A spus: <Critica literară nu l-a înţeles pe Eminescu.> Nichita a umblat în structura poeticii româneşti. Cuvântul este spaţial. La Marian Rădulescu se poate vorbi de magia scrisului. Scrie foarte uşor. Include câteva teme pe care le cultivă Vasile Voiculescu, acea lume mitică, a munţilor. Are un dar al povestitului, este un produs natural al propriei sale vieţi, se regăseşte pe sine în timp ce scrie. Nu are un stil, există un stil Marian Rădulescu. Va rămâne pe acest pământ românesc şi va scrie despre o lume dincolo de viaţa pur românească. Este o carte care ar trebui să se bucure de mai multă atenţie din partea criticii”, Pentru prima dată, cititorul Adrian Câmpeanu se lansează, azi, ca cititor: „Povestea a început acum trei săptămâni. Mi-a refăcut imunitatea sufletească. <Bârlogul> mi-a dat de gândit. Ceva indestructibil. Coperta este inspirată”, Dan Mihail Zanfirescu: „Nichita Stănescu s-a şi jucat în scrierile sale. O poezie care m-a distrat este „Puşca”. Aduc mulţumiri şi dnei Mariana Rogoz Stratulat pentru felul cum a recitat. Marian Rădulescu mă pune în încurcătură. Acolo o să ne refugiem, în bârlog”, Nicolae Constantinescu: Te ţine cu sufletul la gură. O carte scrisă bine”, George Anghel: „Este o onoare să avem lansare de la Buzău. M-am îndrăgostit de Marian Rădulescu, o dragoste frăţească, care îmi aduce în prezent lumea copilăriei. Am avut întâmplări identice cu cele din <Bârlogul.> M-a fascinat. Despre amintiri, citez din prefaţa autorului: <Amintirile sunt cele mai duioase rânduri pe care le scriem în cartea vieţii. Recitându-le, la bătrâneţe, tonusul revine şi ne simţim, într-un fel, tineri, uitând de anii adunaţi. (…) Amintirile împodobesc mai întâi singurătatea, apoi o despoaie. Amintirile sunt bijuteriile trecutului. Trecutul e noaptea, iar memoria este candela ce o luminează şi care, cu timpul, se stinge. (…)> Mă felicit că am fost prezent, azi, aici”, Marian Rădulescu: „Să vă pregătiţi că va mai veni o carte la dvs. Am venit şi voi mai veni la Cenaclu. Marian Rădulescu are multe proiecte. Unul va fi un post de radio pe internet, Radio Ra-libris”, Adriana Cârstei: „Legat de utilizarea internetului, ca o completare a unei nevoi culturale. Apar noi tipuri de nevoi care au rolul de a organiza compartimentul şi pentru asta trebuie securitate, siguranţă, stabilitate. Nevoia de stimă şi afectivitate te face să te refugiezi în lumea virtuală. Contextul socio-economic şi mai ales educativ îşi pune amprenta pe calitatea informaţiei.” Totul s-a încheiat cu acordarea de autografe.
Sâmbătă, 6 aprilie, începând cu ora 11.00, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi Ramona Manea, cu proză.
Vasile GHINEA