Ieri, 26 octombrie, voluntarii Crucii Roșii Buzău au ajuns în localitatea Cochirleanca, pentru a oferi ajutoare unei familii cu patru copii, care a fugit din calea terorii Isis din Siria. Este vorba despre o tânără originară din Cochirleanca, căsătorită cu un sirian, cu care are patru copii și care, până nu demult, a locuit în țara acum măcinată de război. A reușit, cu sprijinul Consulatului României, să se întoarcă în satul natal, împreună cu cei patru băieței cu vârste cuprinse între patru și nouă ani, dar fără soțul său, rămas într-o tabără de refugiați la granița cu Turcia.
Un localnic milostiv le-a oferit, pentru a locui, o casă modestă, cu un singur dormitor, unde mama și cei patru copii, în pofida lipsurilor de tot felul, cel puțin și-au regăsit liniștea, departe de bombardamentele infernale din Siria.
Voluntarii Crucii Roșii le-au adus celor cinci peste 25 de kg de alimente greu perisabile, prin programul Banca de Alimente, cu care să-și aprovizioneze pentru un timp cămara. De asemenea, pentru că au aflat că deocamdată nu au paturi, voluntarii le-au oferit pături din lână și saci de dormit. Toți membrii acestei familii greu încercate au primit haine și încălțăminte noi, pentru sezonul rece, produse igienico-sanitare, iar cei mici au primit dulciuri și multe jucării, donate de o grădiniță.
„Au fost cu toții foarte bucuroși de sprijinul pe care l-am oferit. Cei mici au probat imediat îmbrăcămintea și ghetuțele și s-au bucurat mult de jucării și de dulciuri. Luna viitoare, vom ajunge din nou la Cochirleanca, unde vom oferi ajutoare pentru 50 de familii nevoiașe de aici și vom include din nou și această familie aflată în această situație dificilă , încă nereîntregită din cauza războiului din Siria. Le vom aduce, pe lângă alte lucruri necesare, și un pat pentru copii, care ne-a fost donat recent”, a precizat Floarea Bârzu, directorul Crucii Roșii Buzău.
Deocamdată, cei patru copii nu pot beneficia de alocațiile corespunzătoare, pentru că nu au actele și documentele care sunt încă în Siria. Doar unul dintre băieței, respectiv cel mai mare, vorbește puțin românește, ceea ce face dificilă consilierea lor psihologică, atât de necesară după ororile războiului la care au fost martori și care le provoacă în continuare coșmaruri. Micuții reacționează la zgomotele puternice și la zborurile avioanelor pe care le observă, speriindu-se că sunt bombele și rachetele văzute picând în Siria.