Coincidența face ca ambii titulari din acest moment ai rubricii de față – maestrul Marin Ifrim și subsemnatul – să-și aniverseze ziua de naștere pe 1 Decembrie. Drept pentru care am intenționat
ca ieri să-l las pe maestrul Ifrim să facă onorurile, din motive lesne de înțeles.
Aceasta până în momentul în care am ajuns în infecta Gară Buzău, unde am intenționat să particip, alături de cei peste o mie de buzoieni, dintre care foarte mulți tineri, la manifestarea prilejuită de oprirea în urbea noastră a Trenului Regal, respectiv a Altețelor Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu, însoțiți de alți membri ai Familiei Regale.
Nu mi-aș fi închipuit că un asemenea eveniment va fi exploatat în modul grețos în care au făcut-o autoritățile pesediste buzoiene, urmașii ideologici ai lui Ion Iliescu, la ordinul căruia Majestatea Sa Regele Mihai I era fugărit, în urmă cu 25 de ani, pe autostrada București-Pitești de trupele speciale și expulzat. Ieri, primarul Constantin Boșcodeală, președintele Consiliului Județean, Cristinel Bîgiu, și ministrul Fondurilor Europene, Eugen Teodorovici, au organizat o manifestare în care figurile centrale să fie ei, și nu Altețele Lor Regale. Și nicidecum buzoienii veniți să-i vadă cu ochii lor pe reprezentanții Casei Regale, de a cărei existență este strâns legată istoria celei mai bune perioade pe care a cunoscut-o România în întreaga sa istorie. Cei trei nu au înțeles că aplecarea din ce în ce mai mare a românilor către Monarhie și către Casa Regală a României – mai precis către simbolurile pe care acestea le reprezintă – se datorează și scârbei față de politica pe care unii ca ei au promovat-o și o promovează în continuare. În primul rând, aceea de dispreț față de poporul pe care se fac că îl reprezintă.
Și, poate că nu aș fi fost atât de categoric în exprimare dacă nu am fi avut parte de aceeași situație la parada militară din fața Prefecturii, loc tradițional al acestei manifestări de 1 Decembrie, pe care nicio autoritate locală nu s-a gândit să îl reconsidere. Din același motiv: nu buzoienii trebuie să vadă parada, nu ei trebuie să fie eroii principali ai manifestărilor dedicate zilei naționale, ci tot potentații zilei, aceleași figuri triste pe care locuitorii Buzăului le văd de ani la rând, până la lehamite.
Aș fi vrut să închei într-o notă totuși optimistă. Nu pot. Așa că voi reproduce ceea ce mi-am spus, demult, un prieten de pe meleagurile mele natale, din Ardeal: „După ce că trăim în România, tu mai locuiești și în Buzău!”.