Luni, dis-de-dimineaţă, când abia ne dezmeticeam cu toţii după noaptea în care România s-a înroşit de la un capăt la altul, mă gândeam să scriu despre motivele pentru care întâiul pesedist al ţării nu poate fi premier. Asta deşi a câştigat „en fanfare“ alegerile de duminică, umilind o dreaptă divizată şi stângace.
Liviu Dragnea poate clama fără teama de a fi contrazis – cel puţin în interiorul partidului, dar şi în faţa electoratului care l-a adus aici – că are o legitimitate nemaiîntâlnită de pe vremea FSN-ului lui Ion Iliescu. PSD a adunat peste 45% din voturi şi, după redistribuire, va avea probabil mai mult.
Călare pe acest scor, fostul baron din Teleorman se simte îndreptăţit să ceară scaunul de prim-ministru, pe care şi-l doreşte de mult. Politiceşte vorbind, cifrele sunt de partea lui. Şi rezultatul este cu atât mai zdrobitor cu cât vine la un an după protestele care au măturat guvernarea pesedistă a lui Victor Ponta.
Legalmente, însă, e altă discuţie.
Dragnea merge la consultările de la Cotroceni în calitate de condamnat. Nu mai departe de primăvara acestui an, justiţia i-a dat doi ani de închisoare cu suspendare pentru o infracţiune de corupţie, constând în fraudarea referendumului din 2012. În această situaţie, numirea lui ca premier este ilegală. O spune, negru pe alb, o lege veche de 15 ani, potrivit căreia nu pot face parte din Guvern persoane care au suferit condamnări penale.
Dar, după cum ştim, pesediştii nu se împiedică niciodată când vine vorba de legalitate. De duminică seara încoace, tot mai multe voci din partid îl propun pe Dragnea prim-ministru. E un cor pe două voci – una mieroasă, alta ameninţătoare – ce pare să-şi fi repetat bine partitura. Refrenul, îngânat la unison, este: „Românii au ales“. În logica pesediştilor – şi a trusturilor de propagandă care-i acompaniază – votul bate legea!
Sper că Iohannis va fi consecvent în a alege ceea ce trebuie. Sper că va respinge numirea unui condamnat în fruntea Guvernului. Sper că va înţelege că respectarea legii contează mai mult decât supravieţuirea politică. Dacă nu va face asta, ne aruncă şi pe noi, odată cu el, într-un hău al istoriei. Un hău în care, desigur, cei ca Dragnea se simt ca acasă. În caz contrar, n-avem decât să ne pregătim de rezistenţă. Urmează patru ani foarte lungi!
Preluare „România Liberă“