Din străvechime, blestemul a fost folosit ca un mijloc de a obține adevărul, de a-l trimite în viitor, ținându-se cont de puternica sa influență. Drumul a fost de la actul de magie lingvistică spre cutumă și apoi spre dreptul jurisprudențial.
Psaltirea și Molitvelnicul
De secole, într-adevăr, după „Biblie“, cea mai citită carte este „Psaltirea“, iar față de subiect avem psalmul 108, ce se adresa celui care urma să suporte blestemul ,,Diavolul să stea de-a dreapta lui. Când se va judeca să iasă osândit (…) Să fie zilele lui puține și dregătoria lui să o ia altul; Să ajungă copiii lui orfani și femeia lui văduvă; Să fie strămutați copiii lui și să cerșească; Să fie scoși din curțile caselor lor; Să smulgă cămătarul toată averea lui ; Să nu aibă sprijinitor și nici orfanii lui miluitor“.
Bine-nțeles că dușmanii creștinilor au atacat prin ,,Vorbiți între voi în psalmi“ – Efeseni 5 : 19 – nu înainte de a comenta poziția anti-creștină a celor ce recurgeau la blestem. Exista o posibilitate de îndepărtare a blestemului prin „Molitvelnicele“ noastre mai vechi ,,Îndură-te Doamne, Bunule și Iubitorule de oameni, Care pentru îndurările Tale ai trimis pe Unul Născut Fiul Tău în lume, ca să rupă zapisul greșealelor cel asupra noastră și să dezlege legăturile celor legați de păcate (…) Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești, și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin“.
Documentele din Răsăritul Europei își aveau echivalențe și în Apus. Totuși faimoasele indulgențe catolice „Autoritate Dei omnipotentis, et beatorum Apostolorum“ nu se pot confunda cu cărțile de blestem.
Un caz rarisim în procedurile judiciare
Relativ la primele cărți de blestem, se poate veni și cu aceea din 7 martie 1592 a Patriarhului de la Constantinopol, Ieremia al II-lea Tranos (1572-1579; 1587-1595), care nu se mai rezuma la campaniile de colectare de fonduri în țările române, ci și în găsirea unor surse noi de bani. E drept că ierarhul străin trebuia să aibă aprobarea domnească pentru persoanele puse să jure.
Legată de ierarhi locali avem, după 1630, cartea Mitropolitului Grigore I (1629-1637). În general, cartea era pusă pe hotarul moșiei aflate în dispută, pe capul celor împricinați, la inimă, în mâini sau pe piept. De exemplu, dacă erai boier și dețineai un blestem din „cutare loc“, edictele tale nu mai erau încălcate de nimeni, de frică! La o judecată legată de hotarul moșiei, de pildă, cartea de blestem, citită în prealabil spre știința tuturor, era pusă pe piatra de hotar, iar martorul convocat indica limita pe care el o socotea adevărată purtând cartea în mână.
Din acestă perioadă (1630-1638) avem cartea de blestem de la Albești, ajunsă în arhivele episcopale. Un fapt deosebit se va petrece la 6 ianuarie 1633 când într-un sobor al țării, de clerici și mireni, se desfășura procesul dintre spătarul Vasile și soția sa Maria. Aceasta era acuzată de preacurvie și de aici acțiunea spătarului de sub Leon Vodă (1629-1632) de a-i confisca zestrea. Matei Basarab va cere ca Maria să aducă, în afara cărților de blestem, 12 cojurătoare ceea ce era nemaiîntâlnit până atunci la noi. În fond, domnitorul mersese pe ideea că femeile erau acelea care cunoșteau cel mai bine situația.
În Albeștii Buzăului era dată, în 16 iulie 1643, o carte de blestem de către episcopul Buzăului pentru moșnenii de aici care trebuiau să arate ce știau despre ocina lui Albu închinată Episcopiei la 1570. Mai târziu, iulie 1819, pentru moșia Albești se emitea o carte de blestem în vederea stabilirii hotarelor. Se va ajunge la o orânduire de hotarnici la 23 aprilie 1823, după jalba depusă la 13 aprilie.
Mitrofan episcopul, între ierarhii care semnau cărțile de blestem
Se obținea de către mănăstirea Dedulești, ridicată ante 1691, de către Negoiță Dudescu logofătul, o carte de blestem în 1692 din partea episcopului Mitrofan (1691-1702) pentru moșia logofătului de la Dedulești. Se emitea la Aldeni, în 10 august 1776, o carte de judecată dregătorească în urma procesului dintre egumenul mănăstirii Vintilă Vodă cu moșnenii Mânzăleșteni adăugându-se, astfel, încă o filă la istoria instituției. Această filă părea a se închide la 20 februarie 1777, prin întărirea cărții de judecată a Divanului în urma anaforalei din urmă cu zece zile. Pentru o siguranță suplimentară, în 23 februarie 1777, pentru moșiile de la Aldeni și Mânzălești, se emitea o altă carte de blestem. Pentru o pricină de la Amaru se va depune în copie și jalba din iunie 1806 a Frasinei Movilă stolniceasa, prin care aceasta solicita, din partea lui vodă, o poruncă către biv vel serdarul Radu Târcășanu „ca să meargă la fața locului să facă sforile moșiei și să o aleagă în sumă de stânjeni prin carte de blestem ca să știu stăpânirea unde este orânduindu-se și portărel dintre vecinii răzeși cu care mă învecinesc“.
O carte de blestem a episcopului Constantin intervenea la 23 iunie 1798 pentru martorii semnelor moșiei Ciomăgești ,,să facă cercetare prin blestem asupra martorilor ce le-au scos Ciomăgeștii și pă unde au arătat semnele și hotarele stăpânirii la partea Ciomăgeștilor de moșie“. La patru zile, boierul hotarnic va raporta Buzăului modul în care primiseră moșnenii cartea, dar și amenințările cu bătaia asupra sa și refuzul Reghineștilor de a da zapis la mâna moșnenilor Ciomăgești „și după poruncă următor am mers la fața locului (…) am citit cinstita poruncă adusă și cartea prea sfinției sale părintelui episcop ce este cu înfricoșat blestem întru auzul tuturor răzașilor de moșie și altor streini după cum mai sus arată și cu toții au primit blestem“. și la Bărbuncești se înregistra un astfel de document în 15 ianuarie 1813 pentru hotarele împresurate de cei din Miluiți. O reglementare a modului de eliberare a cărților de blestem venea prin Legiuirea Caragea (1818) „Cartea de blestem se dă unde, și cum, și când se dă și jurământul“.
La Bălteni se ajungea la un document identic, dar și la hotărnicie, în iulie 1836, lucrările lui Ioan Vernescu finalizându-se în septembrie. Era vorba de personajul implicat la 1844 în primul caz de evghenie (desboierire) din istoria țării Românești (vezi OPINIA iulie – august 2004). De amintit că existau și cărți de dezlegare de blestem sau de afurisenie (Syghariti) alături cniga za vearu (carte de credință), carte de așezământ de înfrățire, carte de iertare, carte de jurământ, carte de milă sau carte de răscumpărare.
Anca Pororo este șef al Arhivelor Naționale Buzău