În peisajul literaturii buzoiene, cărţile cu caracter monografic evocator sunt rare, datorită documentării costisitoare şi exigenţelor impuse de realizarea unor astfel de scrieri. Ne întrebăm, fireşte, dacă mai sunt ele căutate azi de publicul cititor? În această zonă a Carpaţilor de Curbură, da, sunt chiar aşteptate. În ciuda faptului că la realizarea lor nu prea se încumetă oricine, apariţia unor monografii valoroase, având în centru viaţa şi activitatea unor personalităţi cu adevărat prestigioase, constituie veritabile evenimente culturale bine primite de cititori. Este şi cazul volumului monografic „Un samaritean deosebit preotul Milea Mihail” (Editgrapf, 2015, Buzău), semnat de Ion Cojocaru.
Poate vă veţi întreba ce are această carte cu totul special, ieşit din comun? Aflaţi că volumul prezintă materiale care surprind prin naturaleţe, sinceritate, conţinut sapienţial. Din punct de vedere al alcătuirii ei, se poate spune că este ferită de complicaţii, are doar două părţi, menite să reflecte conţinutul unei lucrări temeinic gândite, realizată cu sporită responsabilitate.
Deschizându-se cu un „cuvânt de întâmpinare”, semnat de scriitorul buzoian Gheorghe Petcu, prima partea a cărţii cuprinde informaţii privind istoricul meleagurilor natale, traseul existenţial, cu accent pe formarea şi performanţele profesionale, cărţile religioase scrise de pr. Prof. dr. Mihail Milea (originar din Câmpeni, com Amaru-jud. Buzău) şi concluzii. Este de remarcat acribia cu care autorul s-a străduit să nu eludeze vreun aspect esenţial din activitatea acestei personalităţi de excepţie, activitate exemplară desfăşurată consecvent de-a lungul timpului.
Pentru cine nu a citit impresionantul volum, e bine să ştie că Ion Cojocaru evită digresiunile nesemnificative, stilul pretenţios şi formulează aprecieri la obiect, probate cu argumente plauzibile, astfel încât lectura este accesibilă şi de folos oricui.
Capitolul „Performanţe profesionale” conţine aproape toate contribuţiile faptice ale vrednicului slujitor al Bisericii din acest ţinut, în decursul întregii activităţi. Nu greşim dacă afirmăm că, printr-o lectură atentă, ne dăm seama că facem cunoştinţă cu un apostol miruit cu harul faptuirii binelui în favoarea sufletelor vitregite de ocrotire şi milostenie. Ţelul şi temeinicia reali-zărilor (imposibil de a fi enumerate în spaţiul rezervat prezentului articol) acestui UCENIC al DOMNULUI te uimesc, revigorându-te în acelaşi timp. Este suficient să citeşti atent cele două secţiuni, ,,Fundaţia pentru copii Sfântul Sava de la Buzău” şi ,,Proiecte sociale, culturale şi misionare“ pentru a-ţi da seama de îndreptăţirea aprecierii acad. Virgil Cândea( p.34) care spune totul doar în câteva cuvinte: „Toată admiraţia pentru această Fundaţie exemplară, pentru filantropia românească de azi. Nu mă îndoiesc de progresul ei. Dumnezeu este alături de cei ce-L slujesc fără dorinţa de a-şi primi plata în lumea aceasta”.
Izvorul minunatelor fapte care vor intra, desigur, în istoria locurilor prin care a trecut părintele profesor Mihail Milea, îl constituie întâlnirea unor părinţi duhovniceşti îmbogăţiţi spiritual care l-au marcat. Printre alţii, sunt amintiţi Nicolae Steinhardt şi Ilie Cleopa povăţuitorul şi îndrumătorul spre ajutorarea celor sărmani. „Cuviosul l-a sfătuit să rămână în lume, deoarece menirea lui de la Dumnezeu este să-i ajute pe oameni prin predici şi prin diferite activităţi filantropice de sameritean, deoarece Dumnezeu ne învaţă să iubim şi să ajutăm la nevoie pe aproapele nostrum”, scrie Ion Cojocaru
Urmează apoi un alt capitol substanţial dedicat activităţii pe tărâmul scrisului în calitate de autor. Te uimeşte faptul că, fiind atât de ocupat ca slujitor al Biserici, cât şi în domeniul social, cultural, misionar, a mai avut timp să scrie peste 28 de cărţi. Sunt enumerate volumele cu caracter religios, istorico-religios şi acelea despre Basarabia, despre poetul Grigore Vieru, despre realizările Fundaţiei “Sfântul Sava de la Buzău”.
Privitor la această parte a volumului, atât de bogată în informaţii, imagini, argumente persuasive, este greu să mai adaugi ceva, după cele consemnate de învăţătorul-profesor Ion Cojocaru. Că e posibil să fi scăpat unele mici contribuţii, tot ce se poate! Fiindcă personalitatea evocată (din modestie) n-a pus la dispoziţie materiale, lăsând autorul să se documenteze singur (a se vedea sursele din subsolul paginilor şi bibliografia). Totuşi, e bine să se ştie că scriitorul Sava Bogasiu (pseudonimul părintelui Mihail Milea) este cunoscut şi la New York (prin recenzia cărţii ,,Gânduri printre rânduri“) şi că a încurajat, prefaţat şi alte ale scrieri ale truditorilor pe ogorul creaţiei literare (doar câteva exemple ,,Calea credinţei şi a mântuirii“, ,,Credinţa izvor al tămăduirii“, ,,Izvoare de lumină“).
Impresionant este şi faptul că în cuprinsul volumului nu există niciun cuvânt în care să se simtă infatuarea scriitorului sau publicistului Sava Bogasiu, deşi s-a bucurat nu de puţine onoruri (este membru al U.S.R. şi membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti cu acte în regulă şi deţine destule titluri, diplome, distincţii ).
Cititorii dornici de amănunte surprinzătoare (unele părând incredibile, chiar dacă sunt reale sută la sută) găsesc în această parte a cărţii, graţie priceperii autorului, aspecte care emoţionează. Mesajul conclusiv, esenţial, ar fi: întreaga viaţă a personalităţii portretizate a fost luptă, zbatere, cinstire a statutului său, a menirii şi a darurilor cu care a fost miruit de Mântuitorul nostru, Iisus Hristos. Pe toate planurile fiinţării sale, Pr. Prof. dr. Mihail Milea a probat dăruire, empatie, altruism, spirit jertfenic. Nimic nu a fost dobândit fără trudă, corectitudine, inteligenţă managerială, dăruire, spirit jertfelnic, modestie. Credinţa, travaliu continuu, săvârşirea binelui fără să aştepte nimic în schimb au fost, sunt convingerile călăuzitoare ale samariteanului deosebit bine portetizat în cartea lui Ion Cojocaru.
Referindu-se la aceste trăsături, Domnia Sa, în locul propriilor aprecieri, citează câteva rânduri din testamentul prodigiosului părinte: ,,La înmormântarea mea-nicio cuvântare, nici măcar oficială şi în loc de flori şi coroane, vă rog din suflet să donaţi la toate aşezămintele sociale ale Fundaţiei Sfântul Sava de la Buzău cele de trebuinţă, având inimă bună şi rugătoare. Să-mi cântaţi tot timpul HRISTOS A ÎNVIAT!“. Citindu-le, te cutremuri, simţi nevoia să le reciteşti şi să le sculptezi în suflet cu înaltă cinstire.
Cele câteva concluzii, probând capacitatea autorului de a sintetiza (calitate deloc lesnicioasă), sunt formulate în lumina adevărului strict, ilustrând, cu simplitate, un admirabil model al demnităţii scriiturii: ,,În această carte am încercat să prezint cugetul şi sufletul Omului, al Preotului, al Duhovnicului, al Profesorului, al Părintelui tuturor, al Misionarului, al Scriitorului, dar mai ales al SAMARITEANULUI DEOSEBIT, cu toate faptele sale bune în folosul bătrânilor, copiilor şi al persoanelor defavorizate şi nu numai.” Îi răspundem noi: ,,Ai reuşit, misiunea asumată a fost dusă la bun sfârşit.”
În partea a doua a acestei lucrări de referinţă, intitulată ,,PREOTUL MIHAIL MILEA ÎN CONŞTIINŢA OAMENILOR“ şi realizată cu sprijinul sociologului Gheorghe Petcu (membru al Uniunii Scriitorilor din România), evocarea se desăvârşeşte. Cele afirmate în prima parte a cărţii capătă girul confirmării prin redarea integrală sau parţială a consemnărilor, aprecierilor, omagiului, articolelor din presa scrisă/vorbită, toate constituind un sincer şi vibrant omagiu exprimat de cei care l-au cunoscut nemijlocit pe Pr. Prof. dr. Mihail Milea. Îi asigurăm de totala noastră gratitudine pentru frumuseţea şi profunzimea rândurilor care ne-au pătruns atât sufletul cât şi modul nostru de a gândi, de fiinţă. Ne încearcă regretul că nu este posibil să cităm măcar eşantioane din temeinicele texte, însă adresăm o caldă invitaţie cititorilor de a le face lectura de profunzime, spre desfătarea minţii şi spiritului lor.
Să mai remarcăm optimismul tonic, degajat de paginile întregului volum în realizarea unui portret viu al slujitorului sfintei Biserici, ,,Om al lui Dumnezeu” care activează necontenit pentru împlinirea binecuvântatelor proiecte. Ce-şi doreşte el în viitor? Nimic pentru sine, ci totul pentru binele şi recunoştinţa oamenilor. Iată doar câteva din proiectele Pr. prof. dr. Mihail Milea (consemnate de autorul cărţii):
• dacă moştenitorii (familiei Hariton) vor dona clădirea conacului boieresc din Săhăteni Fundaţiei “Sfântul Sava de la Buzău”, va înfiinţa un cămin de bătrâni cu numele familiei Hariton;
• se va realiza la Câmpeni CAPELA FLORILOR(…);
• descoperirea şi aducerea moaştelor Sfântului Sava în România, la Buzău(…);
• în memoria foştilor dascăli Aurelia şi Vasile Roibu, va înfiinţa Muzeul învăţătorului în fosta lor casă din Câmpeni;
• va realiza Muzeul satului din câmpie la Moşeşti, comuna Robeasca, în casa donată de Apostu Ortanţa.
• În final, apreciem osteneala autorului care a fost călăuzit în realizarea acestei minunate scrieri nu numai de credinţa în Atotputernic, ci şi de crezul cronicarului Miron Costin: „Lăsat-au puternicul Dumnezeu iscusită oglindă minţii omeneşti, scrisoarea…”, dar şi responsabilitatea acestei îndeletniciri: ,,Eu voi da seama de ale mele, câte scriu.”
Cei care vor citi cartea nu vor fi dezamăgiţi, ci îşi vor da seama ce înseamnă să trăieşti cu adevărat în credinţă.
Îl asigurăm pe Ion Cojocaru că scriind această carte -pe care o socotim călăuză veritabilă a vieţii în lumină- ne-a trezit din iureşul deşertăciunilor; iar, după lectură, am zis precum Dostoievski: „Acest lucru mi-e suficient pentru o viaţă întreagă”.