Vestea că Guvernul Cioloș recurge la o nouă remaniere surprinde nu atât prin faptul în sine, cât prin numele celor „lăsați la vatră“. Și când spunem remaniere, nu ne referim la înțelesul constituțional al termenului. În fond, aici nu e vorba de modalitatea legală de a înlocui niște miniștri. Care pot pleca prin demisie sau prin revocare, la cerere sau la comandă, printr-o decizie a premierului sau printr-o procedură parlamentară. Ceea ce ne interesează pe toți sunt motivele care au stat la baza remanierii. Sunt ele întemeiate, ținând cont de performanța în funcție a respectivilor miniștri, de sarcinile pe care le aveau de îndeplinit? Sau sunt motive politice, rezultate din jocuri de culise, care urmăresc satisfacerea unor interese fără nicio legătură cu agenda cetățeanului?
N-au trecut decât vreo două luni de când actualul cabinet a mai fost împrospătat cu trei fețe noi: la Muncă, Sănătate și Cultură. De această dată, sunt bifate alte patru portofolii: Educație, Transporturi, Comunicații și Diaspora. În cazul domnului Curaj, primul pe listă cu voia dvs., nu sunt multe de explicat. În cele șapte luni de la preluarea mandatului, n-a reușit să rezolve nici măcar problema plagiatului care macină, de vreo patru ani încoace, reputația școlii românești. Domnia sa ne-a dat mai degrabă senzația că e de partea plagiatorilor, în special a celor din zona politico-militară. În paranteză fie spus, e culmea că singurul plagiator dovedit rămâne în guvern. Vorba reclamei, Tobă rezistă!
În privința infrastructurii și a românilor de peste hotare nu aveam așteptări prea mari. E greu, dacă nu imposibil, să faci peste noapte ce n-au reușit alte guvernări într-un sfert de secol. Sunt domenii în care, din păcate, realizările se măsoară în milimetri, nu în kilometri. Nu la fel stau însă lucrurile în cazul celui de-al patrulea remaniat.
Aparent, Marius Bostan plătește pentru vina de a fi gândit cu voce tare pe o temă care n-avea legătură cu activitatea sa de ministru. Recentele sale declarații privind învățământul de stat, care l-au adus în lumina reflectoarelor, au fost scoase din context și întoarse pe toate părțile. Deși continui să cred că le-a făcut cu bună credință și că pe fond avea dreptate, sunt convins că ele au fost folosite ca pretext pentru îndepărtarea din Guvern.
Ce nu știe opinia publică, dar cu siguranță știu cei care l-au remaniat, este că domnul Bostan a preluat un minister plin de schelete. Unul este dosarul Microsoft, o furăciune-record în care sunt implicate nume grele din politică și afaceri, dosar aflat azi pe masa procurorilor anticorupție. Altul este proiectul RO-NET, la care care se conectase ca o căpușă una dintre firmele lui Sebastian Ghiță.
Nu în cele din urmă, ministrul comunicațiilor avea de rezolvat spinoasa chestiune a legislației de tip „Big Brother“. O legislație promovată asiduu de serviciile secrete, dar contestată aprig de societatea civilă. Domnul Bostan a încercat, cum se zice în popor, să-mpace „și capra, și varza“. Dar e imposibil să faci asta când „capra“ poartă epoleți!
Preluare „România Liberă“