*Eleodor Nichita a absolvit Colegiul B.P. Hasdeu în ’82 şi a ajuns preşedintele Societăţii Nucleare Canadiene
*Eleodor Nichita a absolvit Colegiul B.P. Hasdeu în ’82 şi a ajuns preşedintele Societăţii Nucleare Canadiene
Face parte dintre cei cu care te mândreşti că eşti conaţional ori de câte ori te afli dincolo de granţele ţării. Prea puţin cunoscut într-o Românie dominată de vedete de carton, buzoianul Eleodor Nichita a fost timp de un an preşedinte al Societăţii Nucleare Canadiene, organizaţie ştiinţifică şi tehnică care promovează un schimb amplu de informaţii, de la producerea energiei nucleare, producţia de combustibil şi până la rafinarea uraniului.
Absolvent al Colegiului „B. P. Hasdeu”, promoţia 1982, Eleodor Nichita a plecat din România pentru a lucra la „Atomic Energy of Canada Limited”, companie care a proiectat reactorii de la Cernavodă, fiind apoi profesor universitar în ţara frunzei de arţar. Astăzi, din postura de cercetător de marcă, vorbeşte despre efectele economice ale înlocuirii energiei nucleare, medicina nucleară, dar şi despre amintirile din anii de liceu.
Reporter: Cum se vede România din Canada?
Eleodor Nichita: În general, România e încadrată la un loc cu ţările est Europene, cu o economie în expansiune şi cu o uşoară tentă exotică, aceasta din urmă datorată mai ales legendelor cu Dracula. Inginerii şi oamenii de ştiinţă din România au reputaţia de a fi competenţi.
Rep.: Care este cea mai puternică amintire pe care o aveţi legată de anii de liceu?
E. L.: E greu să aleg o amintire anume. Mă voi mărgini la a relata o întâmplare veselă legată de o lecţie ţinută de un profesor suplinitor. Respectivul, care nu cunoştea niciun elev din clasa noastră, se decide să examineze oral pe unul dintre elevi care, ghinion, tocmai chiulea în ziua aceea. Nicio problemă, un coleg bine intenţionat răspunde „prezent” în locul lui, este examinat şi obţine nota opt. Peste câteva minute însă, spre stupoarea colegului, el însuşi este chemat pentru examinare orală. În această situaţie, un al doilea coleg răspunde „prezent” şi examinarea începe. Suplinitorul pune prima întrebare, la care al doilea coleg, zâmbind larg în direcţia primului coleg, răspunde: „D-le profesor, ca să fiu cinstit nu prea am studiat. Cred că un patru ar fi suficient”. Suplinitorul este, bineînţeles, de acord. Interesant, cei doi colegi au continuat să fie prieteni şi după acest incident.
Rep.: Mai păstraţi legătura cu Buzăul?
E. N.: Am câţiva prieteni şi foşti colegi cu care mai comunic prin e-mail sau telefon. De asemenea cu părinţii.
„Nu am întâmpinat obstacole, pentru că veneam dintr-o ţară mică”
Rep.: Descrieţi-mi pe scurt traseul profesional al vieţii dumneavoastră de după absolvirea liceului.
E. N.: Am absolvit Facultatea de Fizică Tehnologică la Bucureşti, apoi am lucrat timp de cinci ani ca cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetări Nucleare Piteşti. Ulterior am obţinut un „Master of Science” în „Health Physics” şi un Doctorat în Inginerie Nucleară la Georgia Institute of Technology, în Atlanta, SUA. După doctorat am lucrat şase ani în grupul de fizica reactorilor de la Atomic Energy of Canada Limited, compania care a proiectat reactorii de la Cernavodă, după care m-am mutat, ca profesor, la University of Ontario Institute of Technology, în nou creata Facultate de Sisteme Energetice şi Ştiinte Nucleare. Între 2009 şi 2010 am servit ca preşedinte al Societăţii Nucleare Canadiene.
Rep.: Cât v-a ajutat, când aţi ajuns în Canada, activitatea dvs de la Institutul de Cercetări Nucleare Piteşti?
E. N.: Faptul că aveam deja experienţă de lucru în Fizica Reactorilor a fost, desigur, util. Nu am întâmpinat obstacole legate de faptul că veneam dintr-o ţară mică. A existat, după cum era de aşteptat, o scurtă perioadă de acomodare cu „cultura locului de muncă” din SUA, şi apoi din Canada. Fiecare ţară are particularităţile ei.
Rep.: Presa a remarcat că statele europene au început să se arate îngrijorate în ceea ce priveşte viitorul energiei nucleare pe piaţa energetică. Se poate lua în considerare posibilitatea de a renunţa la unele proiecte de centrale nucleare şi să le înlocuiască cu altceva?
E. N.: Energia nucleară este una din cele mai stabile şi sigure surse de electricitate, comparabilă numai cu combustibilii fosili. Producţia de electricitate din energie solară sau eolianăăăă este intermitentă şi costul este ridicat. În Germania au început deja să se simtă efectele negative ale deciziei de a închide reactorii nucleari. „E.ON”, unul din producătorii mari de electricitate care utilizează atât reactori nucleari, cât şi centrale eoliene, a anunţat creşterea preţului electricităţii cu 15% şi concedieri de aproximativ 11.000 de salariaţi. Concernul „Bayer” a avertizat că, în condiţiile creşterii preţurilor la electricitate, s-ar putea să fie nevoit să mute o parte din producţie în afara Germaniei, cu implicaţia că vor urma alte concedieri.
Rep.: După accidentul din Japonia, consideraţi că energia nucleară ascunde riscuri pe care cercetătorii nu le-au văzut înainte?
E. N.: Accidentul de la Fukushima nu a pus în evidenţă riscuri noi legate de centralele nucleare. Factorii care au fost subestimaţi au fost magnitudinea/intensitatea maximă a cutremurelor posibile în regiune şi, în consecinţă, înălţimea maximă a valului tsunami. Deci, într-un anume sens, subestimarea a ţinut de geologie. Odată ce se stabilesc valori maxime pentru intensitatea cutremurului în zona centralei şi a valului tsunami, centrala poate fi proiectată în consecinţă. În cazul centralei de la Fukushima, accidentul trebuie, de asemenea, privit în contextul dezastrului natural care a lovit Japonia şi care a ucis peste 20.000 de oameni. Componente de infrastructura, cum ar fi drumuri, poduri, clădiri, căi ferate, au fost aproape complet pulverizate. Centrala nucleară a supravieţuit, de departe, cel mai bine, deşi nu perfect. Desigur că vor fi lecţii pe care specialiştii în proiectarea şi operarea centralelor nucleare le vor învăţa în urma acestui accident. Să nu uităm însă că 99.9% din decese nu au avut nicio legătură cu centrala nucleară.
Medicina nucleară oferă informaţii despre funcţionarea organelor
Rep.: Aţi predat cursuri despre medicină nucleară. Este adevarat că medicina nucleară are o mare eficienţă mai ales în diagnosticarea cancerului?
E. N.: Medicina nucleara oferă informaţii despre fiziologia (funcţionarea) organelor. Ideea de bază în medicina nucleara constă în a combina un marker radioactiv ( 99mTc este izotopul cu cea mai largă utilizare) cu un „substrat” chimic care are proprietatea de a se acumula într-un anume organ. Tipul substratului este ales în funcţie de organul (sau boala) care trebuie studiat (studiată). Markerul radioactiv face posibilă vizualizarea concentraţiei de substrat în organul respectiv. Un organ care funcţionează normal tinde să reţină o anumită concentraţie de substrat. Un organ care funcţionează anormal poate să reţină mai mult sau mai puţin. Odată ce această anomalie în concentraţia de substrat acumulată într-un organ poate fi vizualizată, medicul poate trage concluzii asupra sănătăţii organului sau a bolii care îl afectează, de exemplu cancer. Trebuie însă avut în vedere că medicina nucleară nu este (încă?) eficace în diagnosticarea tuturor tipurilor de cancer.
Rep.: Este o întâmplare ca marile puteri ale lumii sunt ţări cu activitate dezvoltată în domeniul nuclear?
E. N.: Probabil că nu. Capacitatea de a proiecta şi construi reactori nucleari depinde de prezenţa unei infrastructuri robuste, a unui nivel matur de dezvoltare tehnologică şi a unui sistem de educaţie avansat.
Rep.: Bomba nucleară va rămâne istorie?
E. N.: Sperăm cu toţii că da.
Rep.: Renunţarea la energia nucleară ar fi ca şi cum s-ar interzice calculatoarele?
E. N.: E greu de comparat cele două scenarii. E clar însă că în absenţa unei surse stabile de energie, după epuizarea resurselor de combustibili fosili, nivelul de trai ar scădea drastic. Probabil mai drastic decât în absenţa calculatoarelor.
Prof. Nicolae Iacob, despre fostul său elev: „Eleodor, un elev de excepţie şi un tip glumeţ”
Eleodor era un elev bun la ştiinţe, un tip de excepţie cu un comportament interesant. De exemplu, nu-i plăceau problemele cunoscute. Pentru el o problemă era ca o cetate ce trebuia cucerită. De asemenea, mă ruga să-i dau la Fizică probleme de care nu a auzit. A avut o traiectorie interesantă, ajungând la Olimpiada Internaţională din Germania, unde a luat locul II.
Totodată, în liceu era un tip foarte glumeţ. Îmi aduc aminte că am fost odată cu şcoala într-o expediţie în Făgăraş şi din urmă ne-a ajuns un grup de nemţi. Niciunul dintre noi nu ştiam germana, dar am înţeles că vroiau o hartă. Eleodor s-a dus atunci la ei şi le-a spus: „spilhozen deutch?”, „foraibăr” şi toate cuvintele care ştia el că au origine germană.