„Ne-a prins cutremurul din ‘86 la Buzău. Nu eram prea treji și am crezut că cineva mișcă patul”
Buzoieni din generații diferite au luat parte sâmbătă la mult așteptatul concert Celelalte Cuvinte. Spectatori de o vârstă cu membrii trupei și până la copii de 10 ani au umplut la refuz sala cu cel puțin o oră înainte de începerea evenimentului care a marcat 30 de ani de existență pentru celebra trupă.
La ora 21.30, membrii formației fac ultimele probe de sunet. Sute de priviri îi țintesc cu atenție, vrând parcă să se convingă dacă timpul și-a pus amprenta pe chipurile celor care le-au încântat în anii ‘80 adolescența. Concertul începe. Reacția sălii nu te-ar face să crezi că te afli la un concert rock. Asta, probabil pentru că trupa și-a structurat concertul într-o cronologie inversă, începând cu cele mai noi piese, prea puțin cunoscute de publicul trecut de 40 de ani, și încheind cu cele care au făcut istorie.
În dialog cu Tolea Poștovei
Trecerea de la o etapă de creație la alta se face după o pauză de aproape 30 de minute. Solistul Călin Pop coboară de pe scenă și se retrage alături de ceilalți membri într-o locație vecină. Pe drum se salută cu vechi prieteni de la Buzău. Se așează la masă undeva departe de forfota sălii și cere un ceai verde. Binedispus, acceptă fără ezitare să vorbească despre amintirile care îl leagă de Buzău. „Sunt atâtea amintiri de aici…”, spune Călin Pop și se întoarce la masa vecină către Tolea Poștovei. „Ia zi, Tolea! Câți ani aveți cu Top T-ul? 27 de ani!? Auzi, aproape de seama noastră”, spune solistul. „Oare noi am fost aici de la început, Tolea?”, îl mai întreabă pe buzoianul care face parte dintre organizatorii celebrului festival de la Buzău. „Nu. Ați fost prima dată la Top T parcă în…’86”, îi răspunde Tolea Poștovei. „Ai îmbătrânit, Tolea, nu mai ții minte!”, îi spune în glumă buzoianului solistul de la Celelalte Cuvinte.
Călin Pop, dator un scaun la Buzău
Amândoi încep să râdă, semn că scurta întoarcere în timp le-a făcut plăcere. Călin Pop revine la întrebarea adresată după ce dialogul cu vechiul prieten i-a amintit un episod nostim. „Are dreptate Tolea, aici ne-a prins cutremurul din ‘86. Îmi amintesc că noi am crezut că cineva mișcă patul, pentru că nu eram prea treji la ora aia. Aici este singurul festival din țară care a rămas în picioare și asta pentru că oamenii sunt inimoși”, spune artistul, căruia i se strigă din nou de la masa vecină: „Căline, ești dator cu un scaun la noi, la Buzău”. Călin Pop râde cu poftă, amintindu-și despre episodul evocat nu demult în OPINIA, în care vocalistul a fost desprins cu greutate de la Buzău. Cu atâta greutate, încât colegii de trupă au fost obligați să îl ia cu tot cu scaun.
„CU-VIN-TE! CU-VIN-TE!”
Cea de-a doua parte a concertului aduce brusc lumină pe fețele spectatorilor. Piese precum „Balanța”, „Așa e viața mea”, „Armaghedon”, „Se lasă rău”, „Iarbă prin păr” sau „Un sfârșit e un început” au dezmorțit sala. Cei mai tineri se ridică și se agită în preajma scenei. Reacția sălii de la final este una pe măsura unei trupe cu asemenea renume. În ropote de aplauze, buzoienii cer un bis, scandând: „Cu-vin-te! Cu-vin-te!”. Trupa onorează solicitarea, iar concertul se încheie cu o sală întreagă ridicată în picioare și cântând: „Mulți ani trăiască!”.
{loadposition zgalerie8868}