S-a urcat într-un cireş să se înfrupte din roade, s-a prins într-un laţ montat de braconierii amatori de mistreţi şi a stat înţepenit circa 24 de ore în pomul din care rămăsese doar trunchiul, în aşteptarea salvatorilor. Până la urmă şi-a găsit singur scăparea, astfel încât, atunci când reprezentanţii instituţiilor abilitate să intervină au izbutit să se mobilizeze şi să ajungă la faţa locului, au constatat că nu mai aveau obiectul muncii.
Aceasta este, pe scurt, povestea neromanţată a ursului care a isterizat, ieri, întreaga Românie, care-i plângea de milă în timp ce acesta se afla deja la adăpostul pădurii, lingându-şi rănile. Ce s-a întâmplat, de fapt? Marţi dimineaţă, un cioban de la o stână aflată pe raza comunei Lopătari a văzut, de la depărtare, ursul zbătându-se în vârful ciotului de cireş, la circa un metru şi jumătate înălţime faţă de sol. După câteva ore bune, a izbutit să anunţe paznicul de vânătoare care a trecut pe acolo, făcându-şi rondul zilnic. Aici se cuvine să precizăm că locul cu pricina, situat pe raza satului Terca, aflat la o altitudine mai mare faţă de Focul Viu, nu beneciază de serviciile niciunui operator de telefonie mobilă. Drept pentru care, cu calmul caracteristic muntenilor, paznicul a aşteptat să se facă timpul pentru a pleca spre Buzău, la o şedinţă convocată pentru ora 16,00, a Asociaţiei Judeţene a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi, unde, la punctul „Diverse”, a anunţat incidentul.
Astfel că, iată-ne la orele după-amiezii târzii, când responsabilii AJVPS s-au văzut în situaţia de a face demersurile pentru a curma, într-un fel, suferinţele animalului rănit, înfometat şi însetat, dar şi agitat într-o măsură suficient de mare pentru a pune în pericol viaţa salvatorilor. Drept pentru care, conform înţelepciunii populare care spune „de ce să nu laşi pe mâine ceea ce poţi face azi”, mobilizarea salvatorilor a fost amânată pentru ieri dimineaţă; mai ales că cei de la AJVPS trebuiau, în condiţiile date, să se lege la cap cu un dosar penal de braconaj cu autor necunoscut.
Cum se face mobilizarea
În condiţiile date, la faţa locului trebuiau să se prezinte reprezentanţi ai Asociaţiei Judeţene a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi, Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare şi ai Direcţiei Sanitare Veterinare, pentru a decide modul în care urmau să decurgă ostilităţile. Mai precis, dacă medicul veterinar de la DSV decidea că ursul este mult prea grav rănit şi este necesară uciderea acestuia, urma o altă complicaţie: fiind specie strict protejată (urs brun), operaţiunea nu putea avea loc fără o derogare semnată personal de ministrul Mediului. În cazul în care se decidea folosirea cartuşelor tranchilizante, comisia noastră se trezea în faţa unei alte probleme: AJVPS nu are, la această oră, în dotare, asemenea cartuşe, aşa că s-a apelat la bunăvoinţa binecunoscutului medic veterinar Dănuţ Păle, care a pus la dispoziţie cele necesare, din arsenalul pentru padocurile supraaglomerate cu câini ale Urbis Serv. Aşa se face că abia ieri dimineaţă au ajuns „salvatorii” la faţa locului, unde au constatat că nu mai aveau pe cine salva. Ursul plecase de unul singur…
Singurul reprezentant al unei autorităţi publice care s-a mobilizat marţi după-amiază şi a ajuns la Terca – deci care a şi văzut ursul în carne şi oase – a fost directorul Agenţiei pentru Protecţia Mediului, Ionuţ Apostu, care ne-a declarat că s-a autosesizat tocmai din pricina faptului că ursul este o specie protejată strict şi că exista posibilitatea împuşcării lui mortale.