Buzoianul Marius Andruh, vicepreședintele „tribunalului plagiatorilor“ / „Sunt uluit de modul în care parlamentarii vor să fie judecate plagiatele“

   Dezbaterea privind corectitudinea academică a luat amploare la începutul acestei luni, în urma a două evenimente. Consiliul General al Con­siliului Național de Ates­tare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) a invalidat ra­poartele unei comisii interne – de Științe Militare – după ce aceasta a înaintat propuneri de neplagiat în cazul fostului ministru de Interne Petre To­bă și al primarului orașului Voluntari, Florentin Pandele.

   Un al doilea moment, poate mai delicat, despre care cotidi­anul „România liberă“ a scris în exclusivitate, l-a reprezentat votul din Comisia de învă­țământ a Camerei Deputaților pe Ordonanța de Urgență nu­mărul 4/2016, prin care se modifică semnificativ modul în care sunt analizate tezele de doctorat suspectate de plagiat. Deputații au adoptat un singur amendament pentru Ordo­nanță, fără a aduce cla­ri­ficările cerute de președintele Klaus Iohannis, care o trimisese la reexaminare în luna mai. De altfel, amendamentul deschide o portiță de scăpare pentru plagiatori, care ar trebui ju­decați potrivit normelor și le­gislației în vigoare de la data susținerii tezei de doctorat. Analiza tezelor de doctorat sus­pectate de fraudă acade­mică se mută de la CNATDCU la școlile doctorale care au acordat respectivul titlu.

   În cele  ce urmează, pre­zen­tăm  interviul  pe  care  Marius Andruh, vicepreședinte  CNATDCU, l-a acordat „Ro­mâniei Libere)

   Reporter: Cum interpre­tați decizia Comisiei de învă­țământ de a lăsa analiza te­zelor de doctorat universităților care le-au acordat?

Marius Andruh: Într-un sistem universitar sănătos, acordarea titlului de doctor trebuie să se oprească la ni­velul universităților. La noi, sistemul de învățământ are multe probleme și mai sunt lucruri de făcut pentru a-l însănătoși. Deocamdată este bine că tezele de doctorat sunt analizate de CNATDCU. În legătură cu propunerea din Ordonanța de modificare a Legii Educației (care specifică și că în cazul tezelor de doctorat aflate în analiză la CNATDCU procedura se va finaliza în conformitate cu  le­gislația în vigoare la data susținerii respectivelor teze de doctorat, n.r.) sunt uluit. Ce înseamnă că tezele sunt evaluate pe baza regulilor în vigoa­re la data susținerii lor? Sunt îngrozit pentru că mi-e greu să cred că atunci când mi-am susținut doctoratul, nefiind asemenea reglementări cu­prin­se într-o lege, eu aș fi avut voie să plagiez. Nu cred că în 1988, când mi-am dat docto­ratul, aș fi avut eu – sau doctoranzii mei, sau orice elev sau student – voie să copiez. Plagiatul are aceeași definiție dintotdeauna. Doctoratul este o activitate de cercetare originală, iar plagiat se consideră furtul de idei științifice.

   R.: Pentru analiza doctora­telor se vor constitui comisii la nivelul școlilor doctorale din universități.

   M.A.: Sunt puține universități asemenea Universității București, care, de bunăvoie și în numele corectitudinii procesului de cercetare, a sesizat și a analizat corect cazurile de impostură academică petrecute în Universitatea Bucu­rești (Victor Ponta și Gabriel Oprea, pentru care uni­v­er­sitatea a recunoscut plagia­te­le, n.r.). Aici se pune în­tre­barea dacă o universitate vrea să fie serioasă sau doar să ascundă sub preș toate mizeriile.

   R.: Vor avea universitățile puterea de a recunoaște că au dat doctorate pe baza unor lucrări plagiate?

   M.A.: Pentru a prevedea si­tuații de genul acesta, o eva­lua­re trebuie să fie nu doar co­rectă, dar și stimulativă. Dacă eu mă evaluez doar în interior și nu mă compar cu nimeni, nu progresez. Este esen­țial să fii analizat obiectiv, iar acest lucru nu se poate face doar din interiorul universităților. Trebuie o analiză fă­cută de experți bine aleși, as­pect care va dezvolta activ­itea șco­lii doctorale respective. Aces­te evaluări se făceau înainte, și nu era un lucru rău, de către Agenția Română de Asigurare a Calității în În­vățământul   Superior (ARACIS), CNATDCU și Consiliul Național al Cer­cetării Științifice din Învă­țământul Superior (CNCSIS). Fiecare analiza o anumită parte din procesul de acordare a titlului.

   R.: Universitatea de Apă­rare a dat verdict de neplagiat în cazul lui Petre Tobă și al lui Florentin Pandele.

   M.A.: Pentru a nu exista suspiciuni,  e  necesară  și  eva­lua­rea venită din partea unei comisii din exterior. Întotdeauna există tentația de a avea suspiciuni de conflict de interese atunci când evaluarea se face din interior. Ca să nu mai existe, e normal ca evaluarea să fie făcută din exterior. Verdictul de neplagiat al Universității de Apărare ridică semne de întrebare asupra obiectivității procesului pe care ei l-au desfășurat. În mod normal, aceste școli doctorale ar trebui reevaluate și trasă o concluzie clară.

   R.: Există vreo problemă cu această Comisie de Științe Militare care a înaintat verdicte de neplagiat în cazurile Pandele și Tobă?

   M.A.: Ar fi bine ca această Comisie de Științe Militare să funcționeze împreună cu alte discipline din științele sociale, precum științele politice și administrative, sociologie. Mai există comisii ale CNATDCU care înglobează mai multe discipline.

   R.: Verdictele finale ale CNATDCU se pot politiza?

   M.A.: Există posibilitatea asta. Cei incriminați apelează la toate contestațiile și detaliile de formă, iar toate justificările acțiunilor lor sunt de ordin procedural.

   R.: Cum apreciați rapoar­tele Comisiei de Științe Mili­tare pe baza cărora s-a dat verdict de neplagiat în cazurile Tobă și Pandele?

   M.A.: Sunt superficiale și se argumentează aleator, fără a fi atinse toate detaliile cu­prinse în sesizare. Rapoartele nu au fost făcute obiectiv.

   Membru titular al Academiei Române și al Academiei Europaea din Londra, buzo­ianul Marius Andruh face par­te din galeria selectă a ab­solvenților Colegiului „B.P. Hasdeu“, promoția 1973). Dincolo de munca de cerce­tare care i-a adus includerea în prestigiosul European Aca­demy of Sciences, buzoianul este unul dintre cei mai apreciați profesori universitari din țară, dovadă stând votul propriilor studenți, care l-au clasat în 2007 în Topul Profesorilor Bologna. „Am absolvit Facultatea de Chimie în 1979, pe atunci în exil la Poli­teh­nică. Stagiul de trei ani în producție, obligatoriu în anii aceia, l-am făcut la I.P.R.S. Băneasa. Preocupările de acolo – semiconductori, circuite integrate etc. – erau foarte interesante, dar nu pentru mine. Mi-am făcut însă prieteni buni și am citit atunci literatura beletristică cât pentru zece ani… Apoi am trecut în cercetare – între 1982 și 1984 la Centrul de Chimie Fizică, acum la Academia Ro­mână – și, din 1984 la Facultatea de Chimie, la început cercetător, apoi cadru didactic. Teza de doctorat am susținut-o în 1988  – condu­cător academician Maria Bre­zeanu – și tot în 1988 am trecut pe post de asistent universitar. Din 1990 a devenit posibilă participarea la competiții pentru burse în stră­inătate. Am făcut două stagii post-doctorale, la Paris, în anii 1991 și 1992, cu Profesorul Olivier Kahn, și la Göttingen, în perioada 1992-1993, ca bursier Humboldt, cu Profesorul Herbert W. Roesky. Din 1996, când am devenit și profesor titular), am hotărât să încerc să fac chimie în aceleași condiții și cu rezultate comparabile cu laboratoarele din străinătate. Cred că am reu­șit“, spunea, pentru OPINIA, Marius Andruh, în septembrie 2011.