Publicistul buzoian Marin Ifrim s-a regăsit, luna trecută, în paginile prestigioasei reviste a Uniunii Scriitorilor din România, „Convorbiri literare“. Este vorba despre un articol dedicat de redactorii cunoscutei reviste celei mai recente cărți semnate de buzoian, „Cartea de muncă“, apărută în 2016, Editura Teocora.
„În peisajul literar contemporan, Marin Ifrim constituie un reper și pentru literatura pe care o scrie, poezie și proză, dar și pentru atitudinea sa civică exprimată prin articolele, pamfletele, tabletele sau editorialele pe care le publică, fie în presa pe suport clasic, adică scrisă, mai ales din zona Buzăului, dar nu numai, fie pe blogul său personal. Aciditatea opiniilor sale, sarcastice care de multe ori devin deranjante pentru cei pe care îi prinde în obiectivul său, face în așa fel încât, cu aceste tușe, realitatea, dar și găoșenia personagiilor să prindă un contur precis, iar etichetele să devină embleme de cursă lungă. Noua sa carte, intitulată, nici mai mult nici mai puțin decât «Cartea de muncă», poate fi considerată o tentativă inedită de a scrie un roman autobiografic, respectând toate capitolele dintr-o carte de muncă clasică, așa cum exista pe vremuri“, se arată în articolul din „Convorbiri literare“.
Volumul lui Marin Ifrim este considerat de reprezentanții cunoscutei reviste o adevărată radiografie a unei vieți.
„Cartea de muncă este, în fond, o autobiografie detaliată, cu scene memorate și memorabile din prima zi de când a fost angajat și până în ultima zi când s-a pus punctul final în această…carte de o viață. Pornind de la 17 august 1973, când i s-a întocmit această carte de muncă, Marin Ifrim face de fapt o radiografie a unei vieți, cu bune și cu rele, cu prieteni și dușmani, cu oameni de calitate sau lichele, reușind o adevărată panoplie de imagini și stări, de bucurie și de tristețe, de împliniri și eșecuri. Pentru unii, un asemenea tip de autobiografie ar putea să fie neinteresant și să o considere doar un moft personal, dar eu consider că nu e adevărat. Cartea de muncă a lui Marin Ifrim surprinde comportamente umane, filmic, conturând astfel o societate în continuă mișcare. Sigur că se poate crede, și e normal, că totul este de fapt subiectiv. Dar oare cum ar putea fi povestea unei vieți trăite chiar de autor? Doza de subiectivism este chiar foarte necesară pentru că, astfel, cititorul poate să surprindă și emoțiile autorului. Cele 23 de capitole din cartea de muncă sunt oglinda vieții unui om, adeseori învins, rareori învingător, dar mereu egal cu sine, cu trăirile sale. Odată închisă această carte de muncă, pentru Marin Ifrim viața merge înainte cu o altă carte de muncă, de această dată întocmită chiar de el spunând: «E vineri, 26 februarie 2016. La ora 15,00 trebuie să iau de la tipografie Cartea teatrului. O carte de suflet… » Aceasta este noua carte de muncă a lui Marin Ifrim, ca scriitor: o carte de suflet“, se mai arată în articol.