Buzoianul Marcel Isbasoiu debuteaza în peisajul literar cu un volum de eseuri. „Dreptul la opinie” este o carte care urmeaza sa fie lansata în viitorul apropiat, textele publicate având „o nota de critica de întâmpinare”, dupa cum marturiseste autorul.
„Marcel Isbasoiu se încadreaza în categoria rara o prietenilor descoperiti mai spre batrânete. L-am zarit pentru prima data la Casa de Cultura <Florica Cristoforeanu> din Râmnicu Saratilor. I-am retinut figura din prima clipa, mai ales ca o doamna si-un domn îmi dadeau cu genunchii peste genunchi, atentionându-ma ca intra <cineva> pe usa. Daca si-ar potrivi o cusma pe cap, sus-numitul ar semana leit cu Mihai Viteazu. Nu numai din cauza barbii, ci si, sau mai ales, a privirii sale directe, imperative. Apoi, peste niste ani, l-am întâlnit într-un onorabil birou al Primariei Municipiului Buzau. Nu stiam de unde stiu ca-l (re)cunosc. În fine, datorita unui prieten comun, un nume în domeniul informaticii, un caracter în toate cele, profesorul universitar doctor Dorin Bocu, de la Universitatea <Transilvania> din Brasov, ne-am si neam apropiat prin cuvinte. Magie curata. Acum, excelenta sa Marcel Isbasoiu îmi e prieten la fel de vital ca si oxigenul. În privinta sa, stiu un singur lucru: a citit mult mai mult decât a scris. Avantaj Isbasoiu. I-am citit <Catagrafiile> si eseurile. Daca eram vreun mare director de editura humanoida, îi publicam imediat aceste texte, ba chiar îi dadeam si niste <drepturi> de autor neîndreptate spre de-alde Cartarescu. Ce lume ciudata. Acesta, Mircea cel tânar, si-a luat nume de carte. În fine, în direct, zic aici si acum, ca Marcel Isbasoiu are tenacitatea si pedanteria lui Alex. Oproescu: stie ce spune, stie ce scrie, stie ce vrea. Ma opresc aici si va doresc tuturor o lectura suportabila. Citind acest volum, cine plânge ala este. Zic treaba asta, pentru ca nu ma pot gândi doar si nu numai la cei saraci cu Duhul. Bun venit în lumea astral-subpamânteana a cuvintelor dintotdeauna, frate Marcel!”, scrie Marin Ifrim în prefata lucrarii.