Într-o perioadă în care președintele îndeamnă profesorii să emigreze dacă vor salarii mai bune, povestea lui Bogdan Enescu are valoarea celei mai dure replici pentru cel de la Cotroceni.
Într-o perioadă în care președintele îndeamnă profesorii să emigreze dacă vor salarii mai bune, povestea lui Bogdan Enescu are valoarea celei mai dure replici pentru cel de la Cotroceni. Buzoianul în vârstă de 52 de ani este cel care a pregătit loturile olimpice de matematică ale României, Americii, Pakistanului, Ungariei, Republicii Moldova, fiind un fel de Bela Karoly al matematicii. Diferența dintre buzoian și celebrul antrenor de gimnastică este că, în ciuda ofertelor, Bogdan Enescu a ales să rămână profesor în Colegiul „B. P. Hasdeu”.
Omul care a intrat în istorie drept primul profesor român, fost olimpic internațional, al cărui elev a devenit la rândul său olimpic internațional, este autorul mai multor cărți de specialitate, cea mai importantă fiind „Mathematical Olympiad Treasures”, publicată exclusiv în America. Ironic sau nu, cel care a conferențiat de mai multe ori studenților din străinătate a fost decorat în 2000 de același președinte.
Bogdan Enescu a acceptat să vorbească în cadrul unui interviu despre cum vede propriile reușite profesionale, despre pasiuni sau problemele pe care le „compunea” în copilărie. Modest, El evită elegant întrebările referitoare la capacitățile sale. Spune că matematica este „extrem de distractivă”, iar cei care îl consideră genial „exagerează”.
Reporter: Vorbiți-mi despre atracția dvs. față de matematică. S-a întâmplat din primii ani de școală sau ați descoperit-o mai târziu?
Bogdan Enescu: Se pare că mai devreme (n.r. – zâmbește). Mi s-a spus că înainte de a merge la școală – la grădiniță nu am mers – bunicii îmi propuneau probleme de genul „Ana are două mere și mai primește 3…”. Eu, se pare, eram foarte receptiv, ba chiar ceream „Mai dă-mi o proglemă!”(sic!). La un moment dat am început să compun și eu probleme… A rămas în istoria familiei una care începea așa: „Ion s-a dus la piață și a cumpărat 1 kg de ouă”. Serios acum, am simțit că am o pasiune pentru matematică în școala generală și cred că trebuie să-i mulțumesc pentru asta excelentului și regretatului profesor Dumitru Vlăgioiu.
Rep.: Știu că în liceu l-ați avut profesor pe celebrul Cremarenco. Asta v-a influențat evoluția?
B. E.: Nu avea cum să nu o influențeze. Profesorul Svetoslav Cremarenco este, cred, unul dintre cei mai străluciți profesori de matematică ai acestei țări din ultimii 50 de ani.
„Ai mei au aflat de la Telejurnal că am obținut medalia de aur”
Rep.: Cum era liceeanul Bogdan Enescu? Se întâmpla, de exemplu, să petreceți timpul studiind în timp ce colegii dvs. se distrau? Sau erați cel care rezolvați temele colegilor?
B. E.: Cred că glumiți. Nici nu rezolvam teme, dar, sigur, dacă un coleg mă întreba cum se rezolvă o problemă, eram prezent. Ar trebui să spun că mai mult de jumătate dinTRE colegii mei de clasă erau „rezolvitori” ai „Gazetei Matematice”. Luai un 10 la mate dacă apăreai la „rubrica rezolvitorilor”. Făceam sport, baschet mai ales – și trebuie să mai pomenesc un nume, profesorul Mircea Dorobanțu – cântam la chitară, adică totul în limitele normalității.
Rep.: Cum a fost prima reușită la o olimpiadă internațională?
B. E.: E de povestit. Mai ales a doua reușită. Prima a fost în 1977, la Belgrad. Eram în clasa a X-a și am obținut medalia de bronz, deși aș fi putut mai mult. Dar, mă rog, emoțiile, faptul că eram pentru prima dată într-o țară străină, și Iugoslavia era Occident curat în acei ani, probabil m-au influențat. În 1978, olimpiada internațională s-a ținut la București. Am aflat seara târziu, înainte de ziua festivității de premiere că obținusem medalia de aur. N-am putut să-i anunț pe ai mei, pentru că în campusul Institutului Agronomic, unde eram cazați, nu era niciun telefon interurban în stare de funcționare. Ei bine, au aflat de la Telejurnalul de noapte, unde crainicul a anunțat lista medaliaților cu aur. Vă dați seama ce au simțit…
Rep.: Aveți o definiție proprie a matematicii pe care o puteți spune unei persoane pentru care matematica a fost toată viața o corvoadă?
B. E.: Cred că nu. Pentru mine e o activitate pasionantă și extrem de distractivă.
„Performanța e un mix: pasiune, exercițiu și o anume înzestrare”
Rep.: Cum ați ajuns să pregătiți loturile olimpice ale altor țări?
B.E.: Am antrenat lotul țării noastre, în primul rând. Rezultatele obținute de ai noștri la OIM (n.r. – Olimpiada Internațională de Matematică) sau Balcaniade m-au recomandat pentru asta.
Rep.: Ați conferențiat în străinătate, inclusiv la prestigiosul Princeton. Care este diferența dintre studenții din România și cei de afară?
B. E.: Nu, la Princeton nu am fost. E drept, am fost invitat de Institute for Advanced Study de la Princeton, la un seminar, în 2003. Am ținut lecții la mai multe universități din State, cred că Cornell University e cea mai prestigioasă. Ceea ce frapează în primul rând este numărul mare de studenți de origine asiatică. Altfel, pasiunea pentru matematică e aceeași.
Rep.: Unii oameni care vă cunosc vă consideră genial. Este performanța în matematică o chestiune de exercițiu sau este foarte mult influențată de un bagaj genetic generos?
B.E.: Unii oameni care mă cunosc exagerează. Iar performanța e un mix: pasiune, exercițiu, și da, cred, și o anume înzestrare.
Rep.: Care a fost sentimentul pe care l-ați simțit după ce ați văzut filmul „A Beautiful Mind” ?
B. E.: Cunoșteam povestea, așa că am urmărit filmul exclusiv pentru „datele artistice”.
Rep.: Sunteți autorul a numeroase cărți de specialitate. Aveți și vreo descoperire în matematică?
B.E.: Am mai multe rezultate…să spunem teoreme publicate.
Cele trei mari momente din carieră
Rep.: Care este din punct de vedere profesional cel mai important moment din viața dvs?
B. E.: Aș spune că sunt trei. Primul, când elevul meu Dragoș Ghioca a obținut prima sa medalie la Olimpiada Internațională. În acel moment eram singurul profesor din România medaliat la OIM și cu un elev medaliat la OIM. Al doilea, când una dintre problemele concepute (inventate) de mine a fost selectată în lista celor șase probleme de la OIM 2006 (Mexic). În fine, al treilea ar fi apariția cărții „Mathematical Olympiad Treasures”, la una dintre cele mai prestigioase edituri de carte științifică, editura Birkhauser, din cadrul trustului Springer. A fost un succes, pentru că editura a solicitat o a doua ediție, care a apărut toamna trecută.
Rep.: Cum se face că, în ciuda succesului dvs, nu v-ați stabilit în altă țară? Mai mult decât atât, cum de ați rămas într-un orășel precum Buzăul?
B.E.: Acum, dacă aflați ce am realizat până acum, aș întreba: de ce nu?
Rep.: Am înțeles că știți să cântați destul de bine la chitară. Când ați mai avut timp și pentru asta?
B.E.: Timp ai pentru orice reprezintă o pasiune. Îmi amintesc, de exemplu, sesiunile de examene din facultate. Pregătirea era cam așa: o oră chitară, o oră matematică (n.r.-zâmbește).
Rep.: Ce muzică, ce trupe vă plac?
B. E.:Trupe? Beatles, Led Zeppelin, The Who, King Crimson, Genesis, Yes, Mahavishnu Orchestra, Jimi Hendrix Experience, Jethro Tull…
Rep.: Regretați ceva în viață din punct de vedere profesional?
B. E.: Încă nu (n.r.-zâmbește).
Rezultate ca elev: mai multe premii la olimpiadele naționale și internaționale. Cele mai importante:
– Două premii I la faza pe țară a olimpiadei naționale
– Trei premii la olimpiadele internaționale (bronz în 1977 și 1979, aur în 1978)
Rezultate ale propriilor elevi: numeroase premii I, II, III la olimpiada națională, faza pe țară, premii la concursuri internaționale. Cele mai importante:
– Trei medalii la olimpiadele internaționale – Dragoș Ghioca (1994-1996)
– O medalie la OIM, una la Balcaniada de matematică- Porumbel Dragoș (2000)
– O medalie la Balcaniada de matematică pentru juniori- Pascu Iuliana (2000)