Povestea vieții lui pare desprinsă dintr-un film. Buzoianul Adrian Bighei pare un personaj romantic prin ochii căruia oamenii se
văd creionați până la cele mai mici defecte. Absolvent de arte plastice, Adrian este astăzi unul dintre cei mai buni și mai rapizi caricaturiști din țară, dar, dincolo de talentul său, buzoianul are o poveste de viață care ar impresiona orice autor de romane de aventuri.
A fost dispus să rămână repetent la Buzău pentru a-și atinge visul, a păcălit controlorii de tren din Ungaria
să-l ia pasager fără bani în schimbul unei caricaturi, a reușit să facă bani din arta sa, într-o vară, pe litoral, cât ar fi câștigat într-un an la locul de muncă la care a renunțat, și a pornit-o, cu autostopul, spre Ibiza, iar în drumul său, intransigenții polițiștii austrieci i-au anulat amenda acceptând să stea încolonați în stradă, în timp ce artistul îi caricaturiza din mașina de poliție. Astăzi, Adrian Bighei locuiește în Brașov și vine din când în când la Buzău să își viziteze mama. Trăiește doar din caricatură și asta pentru că a reușit să fie unul dintre cei ce au impus o nouă modă: caricatura, pentru evenimente – fie că vorbim despre petreceri ale corporatiștilor, fie de nunți și botezuri la care tradiționalele mărturii sunt înlocuite de caricaturi personalizate, executate live pentru toți invitații.
Pe parcursul a aproape 16 ani, buzoianul a cunoscut fel de fel de personalități cărora le-a făcut caricaturile, printre ei numărându-se Dinu Patriciu, George Copos, Traian Băsescu, Gheorghe Gheorghiu, sau oameni politici buzoieni, în frunte cu primarul Boșcodeală, pe care l-a cunoscut la un eveniment privat.
Rugat să vorbească cum a început să deseneze, Adrian a povestit pentru OPINIA că totul i se trage de la Gara din Predeal, recunoscută pentru arhitectura ei specială.
A vrut să rămână repetent, dar nu l-au ajutat profesorii
„Sunt născut în 1975, dar viața mi-a fost schimbată de Gara din Predeal când eram la liceu. Eu desenam de mic, în special mașini. Am trecut prin Gara din Predeal și mi s-a părut altfel. De atunci am început să desenez clădiri și am vrut să fac Liceul de Artă. Am încercat să merg la Liceul de Artă din Buzău, dar eu eram deja clasa a X-a și în anul acela abia se reînființase Liceul de Artă. La Inspectoratul Școlar mi s-a spus că nu pot intra decât dacă rămân repetent și să mă transfer de la Liceul Contactoare unde eram. Mie mi-a convenit. Răutatea profesorilor m-a ajutat să nu rămân repetent cum îmi doream. Am greșit o piesă și un coleg i-a spus profesoarei: <Oricum lui îi trebuie 4 că vrea să rămână repetent!>. <Da?! Atunci îi pun 7!>, a spus profesoara. Am terminat clasa a X-a la Liceul Contactoare cu diplomă de 10 și m-am dus iar la Inspectoratul Școlar, unde am aflat că singura soluție pentru mine este să merg la Liceul Tonitza din București”, a declarat Adrian Bighei.
Chiar dacă mărturisește că a moștenit talentul de la fratele său, care a murit, și de la mama sa, buzoianul spune că familia sa – mama și tata erau cadre didactice – nu a fost prea încântată când a ales să devină artist. „Ideea de pictor era asociată pe atunci cu bărbatul acela din piață, de la Buzău, care vindea tablouri cu cerbi, chiar lângă cei care vindeau mături. Adică un om căruia nu prea i te adresezi cu DOMNUL”.
De la spălat parbrize, la caricatura „furată“
Totuși Adrian Bighei a plecat la București, s-a înscris la singura secție unde mai erau locuri, design, și după ce a dat diferențele a intrat cu media 7 fără să facă pregătire. La Universitatea de Artă în București avea să fie coleg de cameră cu Roman Tolici (considerat la ora actuală un grafician de excepție).
„Am văzut la Roman cum face caricaturile. Până la urmă, caricatura se fură, nu există școală specială de așa ceva. Până atunci făceam fel de fel de lucruri pentru banii de buzunar, spălam parbrize… Într-o vară l-am văzut pe Roman făcând caricaturi oamenilor pe stradă. Stătea în fața bisericii de lângă Magazinul Muzica și reușea să strângă între 10.000 și 15.000 de lei din caricaturi, adică cam cât costa pe atunci o geacă Stefanel. Era enorm!”, povestește Adrian Bighei.
„La Buzău, munceam pe un pachet de țigări pe zi“
În anul 1997, buzoianul se întoarce în orașul natal și, împins de la spate de părinți, este nevoit să își găsească ceva de muncă. „M-am angajat la un studio de grafică publicitară, lângă stadion. Îmi dădea salariu 150.000 de lei pe lună. În condițiile în care un pachet de țigări Bond era pe atunci 5.000 de lei, practic munceam pentru un pachet de țigări pe zi. Îmi promisese că îmi va crește salariul în timp. Lucrurile s-au stricat însă repede. Am primit comandă să facem sigla pentru fabrica de pâine Săgeata. Am făcut eu o siglă și patronul o siglă, iar șeful de la fabrica de pâine a ales-o pe a mea. De atunci patronul meu îmi purta sâmbetele. Mi-am pus halatul în cui și am plecat, după colț, la galeuri. Timp de trei zile am făcut un galle și am întrebat cât costă. Mi-a spus că 25.000 de lei. Am plecat”, povestește buzoianul.
De la Top T, în gloria Costineștiului
Spirit liber, Adrian și-a găsit repede liniștea în aceea vară alături de prieteni la festivalul Top T. Gașca de la festival s-a hotărât să continue distracția la mare, chiar dacă nu prea aveau bani.
„La Costinești, îmi aduc aminte că am luat cu mine o sticlă de vin și un pachet de țigări, și m-am despărțit de prieteni, care rămăseseră să pescuiască. În două ore am câștigat din caricatură pe stradă 60.000 de lei, cât îmi dădea patronul de la Buzău în două săptămâni. M-am întors la cort încărcat de fasole, Coca Cola, țigări, spre uimirea prietenilor, care știau că am plecat de la Buzău fără bani. A doua zi am ieșit să fac caricaturi, dar am crescut prețul, și am strâns vreo 250.000 de lei într-o zi. Reușita asta mi-a stricat viața! (n.r. – râde). Vara se termina repede, dar eu am stat 75 de zile pe litoral”, mai povestește Adrian Bighei. Cu timpul, succesul buzoianului s-a răspândit în rândul băieților din oraș. Exista chiar o glumă: „Ce, mă, n-ai bani să pleci pe litoral?! E Bighy la mare, mă!”. Mână largă, caricaturistul ,,spărgea“ toți bani câștigați în sezon cu prietenii, la mare, uneori aceștia păstrându-și proprii bani, și îi cheltuia pe ai lui.
Cu autostopul spre Ibiza
În anul 1998, Adrian avea să facă cea mai mare nebunie din viața lui de până atunci.
S-a încumetat să facă autostopul până în Ibiza, unde credea el că va face bani mulți cu arta sa, și asta ambiționat de un prieten.
„Eram în Vama Veche și prietenul meu Adi Dumitrescu m-a luat în râs când i-am zis că eu aș pleca în Ibiza. Mi-am luat rucsacul, m-am împrumutat un milion de lei, mi-am luat o hartă și creioane și am ieși la autostop. Am intrat în Ungaria cu 7 pachete de țigări la mine. La Budapesta, nașul din tren m-a prins fără bilet și
m-a tras într-un vagon unde m-a pus să îi fac caricatura ca să nu mă amendeze. Apoi m-a luat un tirist la autostop și m-a trecut în Austria o mașină de Atlasib. Mai aveam la mine vreo 8 dolari. M-a găsit un român stabilit în Austria și l-am rugat să mă lase pe șoseaua de centură a Vienei, gândindu-mă că e ca la București. Așa m-am trezit pe un scuar în plină autostradă. A venit poliția și m-a întrebat dacă sunt nebun, iar eu am arătat cu degetul către niște muncitori de la drumuri, spunând că am fost trimis să le aduc de mâncare. Am sărit pe câmp și am constatat că nu am bani să ajung decât la periferie. Îmi venea să plâng. Visul meu era să calc în Vest și uite cât sunt de aproape și nu pot”, mai povestește buzoianul.
Polițiștii austrieci încolonați în fața propriei mașini
Făcând din nou autostopul, Adrian Bighei a ajuns în Graz. Spera că, în sfârșit, va face bani din caricatură pe stradă. „Când mă pregăteam să lucrez, a venit poliția. I-am mințit că fac parte dintr-un grup de caricaturiști care merge la un concurs în Italia și eu m-am rătăcit. Mi-au zis că trebuie să dau o amendă de 28 de dolari. <Nu am!>, le-am spus. M-au urcat în mașină și mă mulțumeam că măcar dorm la secție. Au oprit mașina între niște tiruri și mi s-a părut suspect. Mi-au spus că dacă vreau să nu plătesc amenda, să le fac caricaturile. Le-am spus că nu pot dacă nu se dau jos din mașină. Eu mi-am pus șevaletul pe bordul mașinii de poliție, iar ei îmi pozau afară. Mi s-a părut cea mai tare chestie!”, își amintește Adrian Bighei. Întâmplarea a fost imortalizată chiar de polițiști, care i-au trimis pozele românului pe email.
Un căpitan de vas i-a dat, în Italia, ambarcațiunea pe mână
A reușit să impresioneze cu spiritul său aventurier o tânără blondă, „ușor fumată”, care l-a luat cu mașina, i-a plătit camera de hotel și l-a dus până în Italia. Aici a reușit să facă în trei ore 300 de euro cu caricaturile sale. A apelat la prieteni, unul în Genova, altul în Castellon, în Spania, pe care îi ajutase cu cazarea în facultate, dar aceștia nu au fost dispuși să îl țină prea mult. A fost nevoit să locuiască în camping, în Spania, unde făcea cam 100 de euro pe zi, totul pentru a-și împlini visul: să ajungă în Ibiza, unde să dea lovitura.
„Am ajuns în Ibiza și primul lucru pe care l-am făcut a fost să îi trimit o vedere prietenului Adi Dumitrescu, cel care mă ambiționase. Acolo însă nu era ceea ce credeam eu. Pe stradă erau pictori excentrici, cu standuri închiriate, care lucrau cu fete frumoase pe post de asistente. Ei nici nu se oboseau să ia banii de la clienți. Am plecat în țară”, mai spune buzoianul, care mărturisește că și-a mai încercat odată norocul în 2005, tot fără prea mult succes. De data asta însă, în Genova avea să-l impresioneze pe căpitanul vasului pe care a urcat, acesta lâsându-l chiar să conducă ambarcațiunea. „Mi-a propus să rămân pe vas, unde făceam bani frumoși. Am refuzat…”, mai spune Adrian Bighei.
La evenimente, alături de Băsescu sau Patriciu
De prin 2001 a început să facă caricaturi prin barurile din Centrul Vechi și Regie. Ușor-ușor, a înțeles că trebuie să se „prostitueze” și să nu
exagereze cu evidențierea defectelor oamenilor pe care îi desenează, pentru că unii sunt „mai fotbaliști, nu știu de glumă”. Primul eveniment la care a fost invitat să realizeze caricaturi participanților a fost în 1999, la Mărul de Aur, invitat de Cristi Brancu, pentru a-l cunoaște pe Traian Băsescu.
Așa a început o altă etapă din viața buzoianului. Aceea de enterteiner la evenimente private. Vechile mărturii de la nunți și botezuri sunt înlocuite de persoanele moderne cu caricaturi realizate instantaneu. La fel și la alte tipuri de petreceri. Buzoianul vine cu planșele sale pe care se regăsește obligatoriu o caricatură personalizată cu mirii sau copilul botezat, și face pe loc celor prezenți caricatura. Tariful său este de 450 de euro și este mândru că are deja aproape toate weekendurile ocupate până prin octombrie.
„Mi-am făcut rapid prieteni între vedete. Horia Brenciu mă ruga să fie impresarul meu. E drept că acum are el prea mult succes pentru a mai ține legătura cu vechii prieteni. Am lucrat cu Popas. George Copos m-a invitat în 2012, la Atene Palace, să îi fac caricatura lui Dinu Patriciu. Acum, după ce a murit, mă uit la fotografia pe care o am cu el și mă bucur că am reușit să îi ofer omului acesta un zâmbet. L-am cunoscut pe Bute, la un botez la Galați, chiar după meciul câștigat în Canada”, mai spune Adrian, care a avut ocazia să caricaturizeze și politicieni buzoieni.
Caricatura lui Boșcodeală și insistențele lui Bârlă
„Îmi amintesc că le-am făcut caricatura primarului Boșcodeală și a soției. Ei au fost ok. Dar viceprimarul (n.r.- Fănică Bârlă) îmi tot spunea de față cu șeful său că de ce
l-am făcut pe <domnul primar așa gras>. Am schimbat planșa, să fiu elegant, și, cum m-a văzut că trasez liniile, iar a strigat tare: <Ce faci, domnule, iar îl faci gras?!>. Nu am mai rezistat și i-am spus: <Auzi? Gata că a înțeles șefu că ești devotat! Acum lasă-mă să lucrez!>”, a mai povestit buzoianul.
Privind în urmă, Adrian Bighei crede că talentul de caricaturist se dobândește pe stradă. Să ajungi să simți rapid omul, cu defectele și specificul fiecăruia, mimica și apoi să le transpui pe hârtie. știe că asta nu se învață în atelier departe de oameni, ci în forfota orașului, acolo unde el, la 17 ani, spăla parbrize.