Devenit „oraşul farmaciilor, al second hand-urilor şi al caselor de pariuri”, Buzăul rămâne, în arhive şi în amintirea celor mai în vârstă, locul vechilor comercianţi din Strada Târgului, al caselor cu arhitectură deosebită şi al oamenilor care au excelat în diverse domenii de activitate.
OPINIA vă propune, în colaborare cu istoricul Valeriu Nicolescu şi pagina de Facebook „Buzaul vechi”, o rubrică permanentă (în fiecare miercuri şi joi) sub forma unei incursiuni în istoria locală, o comparaţie a Buzăului din trecut cu cel de astăzi.
(sursa fotografiilor: • colecţia OPINIA • Valeriu Nicolescu • Gabriel Petre • Buzăul Vechi • colecţia Aurelia Sprînceană, via Dorian Luparu (imagini de la sistematizarea anilor ‘60) • colecţia Alexandru Miriţă, via Andrei Daniel (imagini de la mijloc de anii ‘40 cu soldaţi nazişti şi Piaţa Daciei veche) • Doru Drăgoi (imagini anii ‘1970 Cuza Vodă şi blocurile Romarta în construcţie) • Ovidiu Nica (Casa Pionierilor şi imagini cu zona rondului Episcopiei la sistematizarea din anii ‘80).
OPINIA vă propune, în colaborare cu istoricul Valeriu Nicolescu şi pagina de Facebook „Buzaul vechi”, o rubrică permanentă (în fiecare miercuri şi joi) sub forma unei incursiuni în istoria locală, o comparaţie a Buzăului din trecut cu cel de astăzi.
(sursa fotografiilor: • colecţia OPINIA • Valeriu Nicolescu • Gabriel Petre • Buzăul Vechi • colecţia Aurelia Sprînceană, via Dorian Luparu (imagini de la sistematizarea anilor ‘60) • colecţia Alexandru Miriţă, via Andrei Daniel (imagini de la mijloc de anii ‘40 cu soldaţi nazişti şi Piaţa Daciei veche) • Doru Drăgoi (imagini anii ‘1970 Cuza Vodă şi blocurile Romarta în construcţie) • Ovidiu Nica (Casa Pionierilor şi imagini cu zona rondului Episcopiei la sistematizarea din anii ‘80).
„Imagine cu insuliţa (ce avea şi o mică grotă) din mijlocul lacului amenajat în Crâng, cu podeţul de acces, construit din lemn, în fundal cu Castelul de Apă (rezervor) construit în anul 1897 şi debarcaderul cu bărci de agrement”, precizează istoricul Valeriu Nicolescu.
Prima oară când locuitorii oraşului au folosit pădurea ca loc de agrement a fost în 1828. În 1897, lângă Restaurantul Crâng a fost amenajat lacul, cu o singură insulă în centru, şi cu un pod pe care se putea ajunge pe insulă. În 1957, lacul a fost extins şi i s-au adăugat două noi insule, aflate la est de prima. Insula deja existentă şi-a pierdut podul şi a rămas izolată. Astăzi, doar una din insulele noi (cea centrală) este legată de mal printr-un pod metalic.