OPINIA vă propune, în colaborare cu istoricul Valeriu Nicolescu şi pagina de Facebook „Buzaul vechi“, o rubrică permanentă (în fiecare miercuri şi joi) sub forma unei incursiuni în istoria locală, o comparaţie a Buzăului din trecut cu cel de astăzi.
(sursa fotografiilor: • colecţia OPINIA • Valeriu Nicolescu • Gabriel Petre • Buzăul Vechi • colecţia Aurelia Sprînceană, via Dorian Luparu (imagini de la sistematizarea anilor ‘60) • colecţia Alexandru Miriţă, via Andrei Daniel (imagini de la mijloc de anii ‘40 cu soldaţi nazişti şi Piaţa Daciei veche) • Doru Drăgoi (imagini anii ‘1970 Cuza Vodă şi blocurile Romarta în construcţie) • Ovidiu Nica (Casa Pionierilor şi imagini cu zona rondului Episcopiei la sistematizarea din anii ‘80).
„Imagine cu rondul central unde acum este Obeliscul Buzău – 1600 (în 1931, numit rondul de trăsuri din parcul Crâng, neexistând amenajarea peisagistică care se vede în fotografie). La acea vreme în locul Obeliscului (inaugurat în 1976) se afla statuia ce reprezintă un călăreţ al cărui cal este atacat de un leu, actualmente în alt amplasament (în zona amenajată pentru jucătorii de şah). În fundal se vede clădirea restaurantului Parcul Trandafirilor, refăcut doar cu parter, după distrugerile din august 1944, înainte de a fi restaurat în forma actuală. În 1957, în spaţiul respectiv, lângă stejarul din faţă-dreapta, îşi avea staţia terminus primul autobuz care a circulat la Buzău, pe traseul Centru – Crâng şi retur, foarte puţin folosit de buzoieni, având în vedere distanţa”, spune istoricul Valeriu Nicolescu.
Despre istoria Crângului
Istoricul buzoian oferă şi alte informaţii legate de parcul Crâng şi restaurantul de aici.
„În hrisovul din 8 septembrie 1525, domnitorul Radu de la Afumaţi face referire la braniştea domnească (Crângul), iar la 14 februarie 1569, se întărea Episcopiei dreptul de proprietate asupra braniştei, zisă Crângul Târgului. Din 1828, Crângul începe să fie folosit de orăşeni ca loc de promenadă, iar prin Ofisul domnitorului Barbu Ştirbei, confirmat prin ordinul Ministerului din Lăuntru nr. 3745/1850, s-a încuviinţat darea Crângului pe seama oraşului şi s-a înfiinţat o grădină pentru petrecerea publicului, cu cheltuiala din fondurile municipalităţii. În 1858, în Crâng funcţiona un bufet, demolat şi reconstruit în 1897 de arhitectul de origine elveţiană Henry Schwartz; distrus în 1944, restaurat între anii 1979-1982.
În 1863, s-a încheiat un contract arendare, pentru un an, a cârciumii şi bufetului (vechea încăpere pentru vin şi rachiu) din Crâng; pentru cârciumă se atribuiau şi două pogoane loc împrejur, pentru publicul ce se adună acolo; totodată, antreprenorul era liber ca, pe lângă băuturi, să vândă şi lucruri de-ale mâncării, comisia de licitaţii fiind formată din: Ghiţă Dăscălescu, D. Perieţeanu, Em. Mehtupciu şi L. Gavrilescu. În 1888, bufetul din Crâng avea patru camere şi magazie (construcţia veche-, n.n). Clădirea nouă s-a construit în anul 1897, în stil elveţian (antreprenor Jean Henry Schwartz) – 400 m.p., cu subsol (patru camere şi pivniţă), parter (trei camere, salon, terasă şi două verande) şi etaj (opt camere, salon, trei holuri, o verandă) şi dependinţe, pentru bufet-restaurant şi locuinţa arendaşului, valoare de deviz 1.412.000 lei; recepţie provizorie 12 septembrie 1897, de către Pavel C. Cătănescu, ajutor de primar şi V.Gherabek, arhitectul comunei.
La 6 mai 1928, a avut loc inaugurarea bufetului din Crâng, după ample lucrări de renovare, fiind arendat fraţilor Moscu, care până atunci au avut în antrepriză restaurante din Constanţa şi Mamaia. În 1936, Mihai Moscu, arendaşul vilei şi restaurantului din parcul Crâng, confirma realizarea instalaţiei electrice de iluminare a lacului”, mai spune Valeriu Nicolescu.