Devenit „oraşul farmaciilor, al second hand-urilor şi al caselor de pariuri”, Buzăul rămâne, în arhive şi în amintirea celor mai în vârstă, locul vechilor comercianţi din Strada Târgului, al caselor cu arhitectură deosebită şi al oamenilor care au excelat în diverse domenii de activitate.
OPINIA vă propune, în colaborare cu istoricul Valeriu Nicolescu şi pagina de Facebook „Buzaul vechi”, o rubrică permanentă (în fiecare miercuri şi joi) sub forma unei incursiuni în istoria locală, o comparaţie a Buzăului din trecut cu cel de astăzi.
(sursa fotografiilor: • colecţia OPINIA • Valeriu Nicolescu • Gabriel Petre • Buzăul Vechi • colecţia Aurelia Sprînceană, via Dorian Luparu (imagini de la sistematizarea anilor ‘60) • colecţia Alexandru Miriţă, via Andrei Daniel (imagini de la mijloc de anii ‘40 cu soldaţi nazişti şi Piaţa Daciei veche) • Doru Drăgoi (imagini anii ‘1970 Cuza Vodă şi blocurile Romarta în construcţie) • Ovidiu Nica (Casa Pionierilor şi imagini cu zona rondului Episcopiei la sistematizarea din anii ‘80).
„Fotografia surprinde clădirea fostului Cinematograf Steaua Roşie (intersecţia străzii ![]()
Ostrovului cu Bd-ul Nicolae Bălcescu, doamna din imagine fiind chiar la colţ, pe trotuarul ce delimita intersecţia), probabil în 1945-1948. Trotuarul era destul de îngust, cu o porţiune de spaţiu verde destul de neîngrijit. Pe uşa din fotografie se asigura accesul în sală, numai cu parter, cu 10 scaune pe rând, cu circa 20 de rânduri, cu un spaţiu de acces în mijloc. Se observă firma şi un imens panou publicitar al filmului sovietic (la acea vreme rulau numai filme de producţie sovietică, ce preamăreau vitejia ostaşilor Armatei Roşii, a comsomoliştilor şi, în general, a popoarelor din URSS, pentru înfrângerea Germaniei hitleriste) – Bătălia Stalingradului – bătălie sângeroasă dusă între 17 iulie 1942-2 februarie 1943, când sovieticii au încercuit şi anihilat 22 divizii cu peste 300.000 de ostaşi, între care şi români (Stalingrad – numele purtat între anii 1925-1961, de actualul oraş Volgograd, mai înainte Ţariţîn), cu un scurt text explicativ în partea dreaptă, de o parte şi de alta a uşii şi 26 de imagini cu scene din film, afişe cu scene de război. Deasupra uşii, un dicton preluat, ca majoritatea de altfel, din gândirea sovietică – Cinematografia Este Cea Mai Importantă Dintre Arte. În continuare, gardul incintei, unde vara (o îngrămădire de scaune ce nu putea fi numită grădină de vară) aveau loc spectacole după ora 21,00. Duminica, pentru elevi se organizau matinee. Între anii 1956-1960, aici am văzut, când timpul şi regulamentul internatului permiteau, destule filme – Pe Donul liniştit, Unde zboară cocorii, Povestea unui om, filme despre revoluţia din octombrie 1917 (aniversată la 7 noiembrie, pe stil nou), despre războiul civil (luptele dintre armata roşie şi albgardişti). Pe acelaşi teren, la intersecţie, s-a ridicat noua, la acea vreme, clădire a Telefoanelor, acum cu altă destinaţie, în prezent strada fiind mult mai largă”, spune istoricul Valeriu Nicolescu.
