OPINIA vă propune, în colaborare cu istoricul Valeriu Nicolescu şi pagina de Facebook „Buzaul vechi“, o rubrică permanentă sub forma unei incursiuni în istoria locală, o comparaţie a Buzăului din trecut cu cel de astăzi.
(sursa fotografiilor: • colecţia OPINIA • Valeriu Nicolescu • Gabriel Petre • Buzăul Vechi • colecţia Aurelia Sprînceană, via Dorian Luparu (imagini de la sistematizarea anilor ‘60) • colecţia Alexandru Miriţă, via Andrei Daniel (imagini de la mijloc de anii ‘40 cu soldaţi nazişti şi Piaţa Daciei veche) • Doru Drăgoi (imagini anii ‘1970 Cuza Vodă şi blocurile Romarta în construcţie) • Ovidiu Nica (Casa Pionierilor şi imagini cu zona rondului Episcopiei la sistematizarea din anii ‘80).
Potrivit istoricului Valeriu Nicolescu, imaginea datează din octombrie 1932 şi înfăţişează un grup de persoane, probabil politicieni, însoţiţi de un ofiţer de poliţie, lângă Bufetul din Crâng. Pe perete, o reclamă cu preţurile unor băuturi: „Ţapul cu bere – 5 lei”, „Vin”şi „Regală” – adică ţigări marca Regale. Ghirlandele cu flori sugerează participarea la un moment festiv.
Cele mai importante amenajări în Parcul Crâng s-au realizat în 1897: betonarea eleşteului (licitaţie 23 aprilie, contract 27 iunie, antreprenor Emil Boianovici; valoare deviz: 17.889 lei) şi construirea unui stăvilar; repararea pavilionului pentru muzica Regimentului 8 Dorobanţi (ing. Rădulescu; fusese construit în anul 1890), amenajarea insuliţei, a unui pavilion şi a podului de acces la grota artificială de aici (contract 4 octombrie 1897, executant maistrul dulgher Ianoş Paior), reconstruirea bufetului (antreprenor Jean Henrich Schwartz; recepţie provizorie la 12 septembrie 1897), amenajarea a două havuzuri în faţa bufetului (imagini ale bufetului de până în 1950) şi placarea cu dale a trotuarelor din jurul clădirii, instalarea a trei grupuri statuare (autor C. Masson, realizate de către Turnătoria Kelhauer din Bucureşti), vopsirea băncilor de pe bulevard. În dosarul de inventariere a Bufetului, din anul 1940, se menţionează că acesta ocupa 400 m2, a fost construit în 1897, în stil elveţian, pe soclu de piatră şi se compunea din parter (3 camere, salon, două terase şi două verande) şi etaj (8 camere, un salon, 3 coridoare şi o verandă) plus dependinţele.
Facem precizarea că, din anul 1828, Crângul a fost folosit de orăşeni ca loc de promenadă, pădurea fiind, în continuare, proprietatea Episcopiei, până în 1850, când domnitorul Barbu Ştirbei l-a trecut, prin ofis domnesc, în proprietatea oraşului Buzău, ca „grădină publică”. Hotărârea domnitorului a fost confirmată prin ordinul nr. 3745/1850 al Ministerului din Lăuntru (Ministerul de Interne, n.n.) şi comunicată Ocârmuirii judeţului, prin nota nr. 3980/1850, în care se menţiona că „s-a încuviinţat darea acestui crâng pe seama oraşului, în care s-a şi înfiinţat o grădină pentru petrecerea publicului, cu cheltuiala din fondurile municipalităţii”. Hotărârea a nemulţumit Episcopia care a acţionat în justiţie municipalitatea, proces încheiat în 1855, când reclamanta a acceptat situaţia.
Magistratura locală (Primăria, n.n.) a prevăzut în buget, chiar din 1850, fonduri pentru întreţinerea şi înfrumuseţarea Crângului, astfel încât să devină cu adevărat grădină publică. Se aveau în vedere plantări de puieţi în luminişuri, amenajarea de alei şi a unui „stabiliment de tir”, drenarea apelor pluviale. S-a propus şi renovarea bufetului, care funcţiona încă din 1859. Demolat şi reconstruit în 1897. Pe o vedere cu imaginea bufetului, datată 17 noiembrie 1900, expeditorul menţionează: „Pavilion în stil elveţian, cu subsol, clădire nouă în mijlocul crângului oraşului; este locul de întâlnire vara al buzoienilor. Clădit de curând (3 ani)”. În 1887, pe lângă alte măsuri legate de administrarea şi protejarea pădurii Crâng, se menţionează şi închirierea bufetului pentru o perioadă de trei ani. Dreptul de exploatare se acorda prin licitaţie. A fost reparat şi consolidat în 1944, dar clădirea, aşa după cum se poate constata din fotografiile comparative, nu mai avea nimic din graţia şi majestatea vechii construcţii. Între anii 1979-1982 a fost restaurat, astfel că Restaurantul „Parcul Trandafirilor” şi-a recăpătat, din punct de vedere al aspectului exterior, nu şi al faimei de odinioară, personalitatea şi prestanţa arhitectonică de la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Situaţia juridică a Crângului a făcut şi obiectul ordinii de zi a şedinţei din 29 ianuarie 1881, a Camerei Deputaţilor, fiind adoptată legea prin care s-a recunoscut Primăriei dreptul de proprietate asupra pădurii Crâng, după un conflict de 300 de ani (1550-1850) dintre Episcopie şi orăşeni.