Buzăul de ieri, Buzăul de astăzi

    Devenit „orașul farmaciilor, al second hand-urilor și al caselor de pariuri”, Buzăul  rămâne, în arhive și în ami­n­tirea celor mai în vârstă, locul vechilor comercianți din Stra­da Târgului, al caselor cu arhitectură deosebită și al oamenilor care au excelat în diverse domenii de activitate.
   OPINIA vă propune, în colabo­rare cu istoricul Valeriu Nicolescu și pagina de Facebook  „Buzaul vechi”, o rubrică permanentă (în fiecare miercuri și joi) sub forma unei incursiuni în istoria locală, o comparație a Buzăului din trecut cu cel de astăzi.

    (sursa fotografiilor: • colecția OPINIA • Valeriu Nicolescu • Ga­brie­l Petre • Buzaul Vechi • colec­ția Aurelia Sprînceană, via Dorian Luparu (imagini de la sistematizarea anilor ‘60) • colecția Alexandru Miriță, via Andrei Daniel (imagini de la mij­loc de anii ‘40 cu soldați naziști și Piața Daciei veche)   • Doru Drăgoi (imagini anii ‘1970 Cuza Voda și blocurile Romarta în construcție) • Ovidiu Nica (Casa Pionerilor și ima­gini cu zona rondului Episcopiei la siste­matizarea din anii ‘80)

   „Imagine din zona centrală, în partea din spate cu Palatul Comunal (1899-1903) și Palatul de Justiție (1909-1912); În fotografie nu mai exista clădirea atribuită familiei celebrului zia­rist Pamfil șeicaru, spațiul viran terminându-se la zidul Teatrului și Hotelului „Moldavia” (1866), pe acest loc construindu-se, în 1943, Palatul Poștei. La 15 octombrie 1908, în sesiunea ordinară a Consiliului județean s-a pus problema construirii unui Palat de Justiție deoarece localul din strada   Li­ber­tății, unde funcționau Tribunalul și Curtea cu Jurați era insuficient și impropriu;

   La 25 iunie 1909, a avut loc licitația pentru darea în antrepriză a lucrărilor de construcție a palatului de justiție, după planurile și devizele întocmite de unul din cei mai reputați arhi­tecți români, d-l Petre Anto­nes­cu, care ne-a întocmit un prea frumos palat cu motive româ­nești, prevăzând toate încăpe­rile necesare pentru func­țio­narea a două secții de Tribunal și curte cu jurați; clădirea are tot confortul modern cu instalație de calorifer, ventilație și lumină electrică; lucrarea a fost aprobată cu Decretul Regal nr. 2196/1909 și atribuită antreprenorului M. Roman (construise și Palatul Administrativ și Catedrala din Galați);

   Palatul de Justiție s-a construit pe terenul achiziționat de la Constantin Rușavețeanu cu suma de 32.500 lei.; valoarea de deviz – 316.111, 40 lei; pentru instalația de încălzire (25.907,38 lei) și iluminat (3922,05 lei), s-au aprobat ofertele firmelor Koerting și Siemens-Schukert; din 1864 și până în 1912, Tribunalul a funcționat într-un imobil de pe strada Ghiță Dăscălescu (Liber­tății), colț cu Plevnei, unde apoi a funcționat Legiunea de Jandarmi, Securitatea raională, Cooperativa oraș Buzău, astăzi sediu al Poliției Municipale;

   În partea dreaptă a imaginii  din 1920 se observă imobilul în care funcționa Cinematograful „Bonciu” și o clădire cu etaj, pe locul căreia este acum Hotelul „Co­roana; nu era deschisă strada numită după 1921, Colonel Voi­cescu și care era chiar lângă gardul Tribunalului, pe traseul de astăzi; iluminatul se făcea cu felinare cu lămpi cu gaz; stâlpul înalt din imagine poate fi de la instalația de iluminat cu electricitate (?), racordat atunci la Uzina electrică parti­culară Vasile Corda, condusă de ing. Dionisie Mardan și me­canicul electrician V.Corda (strada Carol nr. 6, actualmente Independenței); în septembrie au încheiat un contract de asociație (capital 20.000 lei), iar în 1913   s-a înființat Societatea în comandită simplă „Uzina Electrică Corda & Comp”, firmă înscrisă la Tribunalul Buzău Secția II-a în 1916 (demersurile pentru iluminarea orașului cu electricitate încep în anul 1929,  cu înființarea Societății Comunale de Electricitate S.A.); sau poate fi stâlp de telegrafie”, declară istoricul Valeriu Nicolescu.