Buzăul de ieri, Buzăul de astăzi

   Devenit „orașul farmaciilor, al second hand-urilor și al caselor de pariuri“, Buzăul rămâne, în arhive și în amin­tirea celor mai în vârstă, locul vechilor comercianți din Stra­da Târgului, al caselor cu arhitectură deosebită și al oamenilor care au excelat în diverse domenii de activitate.
   OPINIA vă propune, în cola­bo­rare cu istoricul Valeriu Nicolescu și pagina de Facebook „Buzaul vechi“, o rubrică permanentă sub forma unei incursiuni în istoria locală, o comparație a Buzăului din trecut cu cel de astăzi.

   (sursa fotografiilor: • colecția OPINIA • Valeriu Nicolescu • Gabriel Petre • Buzăul Vechi • colecția Aurelia Sprînceană, via Dorian Luparu (imagini de la sistematizarea anilor ‘60) • colecția Alexandru Miriță, via Andrei Da­niel (imagini de la mijloc de anii ‘40 cu soldați naziști și Piața Daciei veche) • Doru Drăgoi (imagini anii ‘1970 Cuza Vodă și blocurile Romarta în construcție) • Ovidiu Nica (Casa Pionierilor și imagini cu zona rondului Episcopiei la sistematizarea din anii ‘80).

   „Două fotografii similare, realizate la o diferență de 72 de ani. În prima imagine, rea­lizată în anul 1944, se află primarul Gheorghe Marinescu (5 iulie 1942–16 octombrie 1944) alături de șefii de servicii din Primărie (între aceștia: Eugen Rusu, secretar; V.R. Vasilescu, ajutor de primar; arhitect Al. Rădulescu, șef Serviciul Tehnic; Nicolae Trandaf, șef Serviciul Administrativ, Ion Caloian, șef Serviciul Financiar; avocat Petre Șerdinescu, șef Serviciu Contencios; dr. Nicolae Ionescu, medic șef oraș, dr. Ion Burlacu, medic veterinar șef).

   Cea de a doua imagine îi redă pe primarul Constantin Toma și pe membrii Consiliului Local, aleși la 5 iunie 2016, fotografiați în același spațiu, dar după 72 de ani. În plus se văd fixate pe zid stema României și firma cu Primăria”, precizează istoricul Valeriu Nicolescu.

*

   Istoricul buzoian vorbește despre contextul în care primarul Gheorghe Marinescu a condus Buzăul în anul în care a fost realizată fotografia de arhivă (1944), an în care municipiul a fost bombardat, iar în interiorul Palatului Primăriei au avut loc lupte între soldații sovietici și cei germani, ultimii aflați în retragere după ce România întorsese armele. În vara acelui an, Palatul Comunal avea să fie incendiat, iar primăria să fie mutată chiar în casa primarului Marinescu (actuala casă cu stejarul secular de pe strada Crizantemelor, de langă Colegiul Hasdeu).

   „Din luna martie, o parte a populației (cca. 47.000 locuitori, din care 1200 evrei, 150 germani, 220 unguri, 1500 alte naționalități – bulgari, greci etc.) a fost evacuată în satele din zona de deal și munte, din cauza pericolului de bombardament, cei mai mulți între 15 și 23 august.

   În aprilie 1944, localul Șco­lii primare mixte nr. 6 (actualmente Școala Generală nr. 3) a fost ocupat de trupele germane, iar în urma retragerii a fost complet devastat (inclusiv au fost distruse 438 volume din bibliotecă și alte 313 ­afe­rente fiecărei clase), școala funcționând până în 1945, în imobilul zis Căciulă, cursurile fiind reluate după evacuarea ei de trupele sovietice și unele reparații.

   La 8 august 1944 s-a înre­gistrat un atac aerian asupra Buzăului, în cursul lunii raportându-se jafuri în zona centrală a orașului (inclusiv de pe străzile Cuza Vodă și Doamna Neaga), grupurile de răufăcători provocând, accidental sau voit, incendii care au cauzat distrugeri serioase, motiv pentru care, din 1946, s-a dispus demolarea clădirilor din perimetrul actualului platou Dacia și din alte zone.

   La 25 august 1944 (acum exact 72 de ani, n.r.), militarii din Garnizoana Buzău au părăsit orașul, iar după două zile gardienii publici și polițiștii au fost dezarmați de către germani, aceștia fiind încă în oraș, unii retrăgându-se în coloane către nord-vest, alții către linia frontului, restul circulând «în patrule numeroase», dezar­mând, dacă întâlneau în cale, ofițeri și soldați români, având loc incidente cu victime de ambele părți. Au prădat magazine, restaurante și locuințe, au minat instituții publice, manifestând o atitudine ostilă față de populație și autorități. De la Serviciul de Salubritate au luat 667.500 lei. În urma luptelor dintre armata germană și sovietici, au fost distruse mai multe imobile: Palatul Comunal (valoarea de inventar 45.875.740 lei), 50 imobile particulare și avariate trei imobile publice (Liceul «B.P.Hasdeu», Școala primară  nr. 1 băieți și locuința directoarei de la Școala primară nr. 1 fete) și 40 particulare.

 Tancurile deschid focul asupra Palatului; pompierii nu sunt în oraș

   Trupele sovietice au intrat în oraș la 28 august, ora 10,00. La ora 16,00, un grup de soldați germani baricadați în Palatul Comunal a deschis focul, omorând patru ostași sovietici. Avangarda sovietică a ocupat poziții în imobilele din apropiere, tancurile s-au retras la distanța necesară și s-a deschis focul cu mitraliere grele și tunuri cu proiectile brizante și incendiare. Deoarece pompierii lipseau din oraș și nimeni nu s-a putut apropia, în noaptea de 28/29 august a ars Palatul Comunal, fiind distruse mobilier, arhivă, 2.000 volume și 500 reviste din Biblioteca «Al. Marghiloman». Nemții în retragere au luat un autocamion «Intercontinental», o trăsură, trei căruțe și 11 cai, iar sovieticii trei autocamioane (Ford, Chevrolet și Internațional), 38 căruțe, 43 cai, 25 boi, 8.000 l. benzină, 350 kg. ulei, 50 kg. vaselină, 400 l. petrol, 3 tone ovăz, 500 kg. porumb, 12 vagoane furaje și alte materiale. Pagube cauzate de război au mai fost constatate la Pavilionul muzicii din Crâng și Căminul cultural orășenesc «Basil Iorgulescu», cu sediul în Pala­tul Comunal, director preot N. Trifănescu: din lăzile cu 1.489 volume trimise în aprilie la Primăria comunei Simileasca, s-au recuperat 805 volume, depozitate la locuința învățătoarei Maria Dumitrescu, bibliotecar, strada Victoriei nr. 37, unde funcționa provizoriu biblioteca.

   După incendierea Palatului Comunal în 28/29 august, Primăria a fost evacuată în imobilul din strada C. Iarca (Crizantemelor) nr. 1, casa fostului primar Gh. Marinescu, în curte cu stejarul secular (apoi la Școala Primară nr. 2, actualmente Școala Generală nr. 1 «Aviator Mircea T. Bădulescu»); Serviciul Tehnic, în casa Stan Săraru de vis-a-vis, alte servicii în imobilele Leon Elefterescu, din  strada Pictor Andreescu, la Serviciul Salubrității (Serv. Financiar) din strada Petre Bărbulescu (Democra­ției) și la Grădinița de copii din strada Transilvaniei – Serviciul Agricol, Biroul I.O.V.R. și Biroul cartele alimente.

   Potrivit unor informații din presa locală, primarul ­Ghe­orghe Marinescu a dispus începerea lucrărilor de refacere a trotuarelor din Piața Daciei; reconstrucțiile provizorii ale clădirilor avariate de incendiile de la 23 august 1944. «Ar fi prea ușor ca cineva să creadă că planul de sistematizare al orașului nostru s-ar mai putea executa, după urmele destul de adânci pe care le-a lăsat războiul pe care-l ducem de 4 ani. Acest plan de sistematizare a fost întocmit, după cum știm cu toții, în vremuri normale. Să așteptăm deci revenirea lor și apoi să ne gândim la frumos și la sistematizare. Dezastrul pe care l-au suferit cei 45 comercianți locali, cărora le-au fost distruse casele și toată agoniseala de focul nimicitor al trupelor germane în retragere, formează o problemă ce ar trebui să preocupe în mod serios și grav pe conducătorii vieții administrative și edilitare locale (…) Proprietarii cer libertatea de a putea reface clădirile (…) administrația comunală ar trebui să înțeleagă că nu mai poate fi vorba, deocamdată, și aceasta chiar pentru un foarte lung șir de ani, pentru punerea în aplicare a planului de siste­matizare. Să li se dea libertatea de a face reparații, dar când se va face sistematizarea să nu ridice obiecțiuni; Unde va fi mutat Oborul ? Conform planului de sistematizare și datorită că prefectura a construit un garaj, un atelier de reparații și remiză pentru personalul atelierului, urma să fie mutat».

Se preciza că: «în actuala locație, reprezintă una din principalele dificultăți de menținere a curățeniei orașului, deoarece pentru a ajunge la Obor vehiculele și vitele trebuie să traverseze orașul, fiind situat la cca. 300 m. de centru». Conform planului de sistematizare, Oborul trebuia mutat dincolo de Iazul Morilor, lângă Fabrica de cherestea «Furnica», care nu mai funcționa, urmând să fie evacuată de pe locul Primăriei, conform clauzelor contractuale; în ședința Consiliului de cola­borare, la propunerea primarului George Marinescu, s-a aprobat să se planteze castani pe străzile care nu vor suferi modificări ca urmare a noului plan de sistematizare; pregătiri în vederea reparării Palatului Comunal“.