OPINIA vă propune, în colaborare cu istoricul Valeriu Nicolescu şi pagina de Facebook „Buzaul vechi“, o rubrică permanentă sub forma unei incursiuni în istoria locală, o comparaţie a Buzăului din trecut cu cel de astăzi.
(sursa fotografiilor: • colecţia OPINIA • Valeriu Nicolescu • Gabriel Petre • Buzăul Vechi • colecţia Aurelia Sprînceană, via Dorian Luparu (imagini de la sistematizarea anilor ‘60) • colecţia Alexandru Miriţă, via Andrei Daniel (imagini de la mijloc de anii ‘40 cu soldaţi nazişti şi Piaţa Daciei veche) • Doru Drăgoi (imagini anii ‘1970 Cuza Vodă şi blocurile Romarta în construcţie) • Ovidiu Nica (Casa Pionierilor şi imagini cu zona rondului Episcopiei la sistematizarea din anii ‘80).
„Imaginea redă clădirea Uzinei Electrice a Societăţii Comunale de Electricitate Buzău, (existentă şi astăzi în curtea Societăţii ELECTRICA), unde erau montate generatoarele (tip Dinam) care produceau electricitate.
În anul 1925 s-a contractat un împrumut de 8 milioane lei de la Creditul Judeţean, bani ce urmau să fie folosiţi pentru construirea unei uzine de producere a energiei electrice. La 13 aprilie 1926, Societatea Comunală de Electricitate S.A. Buzău a depus spre legalizare actul constitutiv şi statutele – capital 7.238.500 lei. A fost înfiinţată în conformitate cu legea din 7 iunie 1925, potrivit jurnalului Consiliului de Miniştri nr. 2895/6 august 1925, pe durată de 40 de ani. Obiectul de activitate: producerea şi distribuirea energiei electrice pentru instituţii publice şi particularii din oraşul Buzău, înfiinţarea de tramvaie electrice. Funcţiona în baza Jurnalului Consiliului de Miniştri nr. 3974 publicat în Monitorul Oficial nr. 265/1 decembrie 1925. Din 1926 începe construirea Uzinei Electrice, în funcţiune din 1928. În 1929 aceasta avea un capital de 8.013.500 lei, iar în 1938 de 10.062.500 lei.
La 10 iunie 1926, Societatea «Reşiţa» a câştigat licitaţia pentru executarea lucrărilor de electrificare a comunei urbane Buzău, inclusiv construirea unei «uzine electrice» (clădirea din fotografie). La 16 august 1926 se hotărăşte ca uzina să fie construită tot lângă pădurea Crâng, dar lângă Manutanţa garnizoanei (pe locul respectiv, după demolarea clădirilor, s-a construit blocul de locuinţe pentru Divizia „Getica”) adică în perimetrul actual, teren cedat cu titlu gratuit de către Primăria Buzău. Devizul estimativ însuma 3.200.000 lei pentru clădirea Uzinei Electrice şi 30.000.000 lei pentru reţeaua stradală de iluminat. În 1928 clădirea a fost dată în folosinţă, instalaţiile au început să funcţioneze la parametrii din proiect, iar pe străzile principale exista reţea de iluminat.
Printr-o ordonanţă din 20 decembrie 1928, Primăria a hotărât ca uzinele particulare să-şi înceteze activitatea. În timp, la reţeaua de iluminat vor fi racordate şi alte instituţii: Prefectura şi Tribunalul – 1930, Şcoala Primară nr. 4 Fete şi Fabrica de Produse Ceramice «Braniski & Rosazza» din comuna Simileasca –1932; cartierul Mihai Viteazu – 1933, Liceul de fete „Dr. Angelescu” (actualul Colegiu Naţional „Mihai Eminescu”) şi cartierul Regele Ferdinand (fost 23 August, acum N. Titulescu) – 1934.
În 1935 (data întocmirii albumului cu imagini ale instalaţiilor şi staţiilor de transformare) din totalul de 91 km străzi, pe 61 km exista reţea de iluminat electric. În 1952, Uzina Electrică îşi încetează activitatea, Buzăul fiind conectat la sistemul energetic regional, iar în 1959 la cel naţional”, precizează istoricul Valeriu Nicolescu.