* Cartea este semnată de celebrul Vasile Parizescu şi este considerată „un bun de artă”
O apariţie editorială de excepţie a atras atenţia iubitorilor de artă din toată ţara. Este vorba despre albumul „Viaţa ca o pasiune. Colecţionarii”, semnat Vasile Parizescu şi lansat luna trecută la Palatul Şuţu din Capitală. Cele peste 600 de pagini bogat ilustrate propun o întâlnire cu lumea fascinantă a colecţionarilor şi colecţiilor. Volumul, el însuşi un adevărat bun de artă, cuprinde, pe lângă capitolul generos dedicat colecţionarilor şi impresionantei ilustrări a „agoniselii” lor, şi câteva „întâmplări” marca Vasile Parizescu, care stârnesc interes.
* Cartea este semnată de celebrul Vasile Parizescu şi este considerată „un bun de artă”
O apariţie editorială de excepţie a atras atenţia iubitorilor de artă din toată ţara. Este vorba despre albumul „Viaţa ca o pasiune. Colecţionarii”, semnat Vasile Parizescu şi lansat luna trecută la Palatul Şuţu din Capitală. Cele peste 600 de pagini bogat ilustrate propun o întâlnire cu lumea fascinantă a colecţionarilor şi colecţiilor. Volumul, el însuşi un adevărat bun de artă, cuprinde, pe lângă capitolul generos dedicat colecţionarilor şi impresionantei ilustrări a „agoniselii” lor, şi câteva „întâmplări” marca Vasile Parizescu, care stârnesc interes.
Printre numele colecţionarilor invocaţi se regăseşte şi cel al buzoianului Bucur Chiriac, fostul diplomat care în urmă cu cinci ani dona întreaga sa colecţie de artă, estimată la peste 1 milion de euro, municipalităţii.
„Bucur Chiriac a început să <pipăie> sufleteşte obiectele de artă în Ploieşti, fiind ajutor al cunoscutului muzeograf prof. N. I. Simache, care l-a luat sub aripa sa nu numai ocrotitoare, ci şi plină de cunoştinţe şi înţelepciune. Milos, pentru munca prestată timp de trei luni, profesorul i-a dat 300 de lei. Colecţionarul povesteşte că, la un moment dat, fiind în Bucureşti şi ajungând întâmplător pe Str. Caimatei, vede lipit pe uşa de la intrare a unei case un mic afiş, pe care scria: <Vând tablouri diferite de mici dimensiuni>. Ca să fie sigur că nu va citi şi un alt cetăţean interesat, a luat afişul de pe uşă, a sunat şi i-a răspuns un bărbat. L-a invitat în casă. Aici se aflau doar câteva tablouri agăţate pe perete. Gazda îl anunţă că se pregăteşte să plece în Israel şi se uită mirat la el: <Ai bani să cumperi ceva?> < Da, sunt student, am bursă republicană şi îmi plac foarte mult tablourile>. <Da? Atunci pofteşte în camera cealaltă>. (…) <Dar altceva nu aveţi, de pictori mai importanţi?> <Ba am>, îi răspunde şi scoate dintr-o debara trei lucrări mici: un portret al unui bătrân al lui Arthur Verona, o natură moartă cu flori de Octav Băncilă şi o ţărancă de Nicolae Vermont. Când a aflat preţul, a rămas înlemnit şi, timid, i-a spus că este student şi că nu are decât 300 de lei. <Cum? Cu banii ăştia vrei să cumperi trei tablouri?>, a sărit furioasă gazda. Apoi, se uită la tânăr, ca şi cum l-ar cântări, iar după o clipă de tăcere, cu o voce mai blândă, apropiindu-se şi aşezându-i mâna dreaptă pe umăr, îi spune: <Bine, îmi dai 300 de lei pe ele şi să fii sănătos>”, este o parte din fragmentul dedicat lui Bucur Chiriac în cartea „Viaţa ca o pasiune. Colecţionarii”.
Urări de la Gheorghe Istrate
Impresionat de surpriza făcută de vechiul să prieten, Vasile Parizescu, buzoianul spune că acest capitol reprezintă unul dintre cele mai frumoase cadouri primite anul acesta cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani. Foarte interesante sunt şi imaginile cu casa pe care Bucur Chiriac a avut-o în Bucureşti, locuinţă transformată într-un adevărat muzeu şi care ulterior a fost demolată.
Tot în semn de apreciere pentru vârsta împlinită în această vară, poetul Gheorghe Istrate îi dedică o scrisoare deschisă în care aminteşte: „Misiunea sa diplomatică nu i-a fost uşoară nici în vremurile ideologiei comuniste – şi nici în cele post-revoluţionare. Presiunea asupra sa a fost multiplă şi complexă, dar spiritul său echilibrat, inteligent şi de profund patriotism a ştiut să se muleze pe fiecare etapă a misiunii internaţionale, fiindcă baza tuturor energiilor sale intelective a fost Cultura adâncită până în crinii de vârf ai Poeziei. Înalt omagiu – şi La mulţi ani împărăteşti!”.
{loadposition zgalerie08022}