Pentru cei care doresc să adopte un copil, procedurile sunt descurajant de greoaie. Adoptarea unui copil mai mic de un an este aproape imposibilă. Nici la vârste mai mari nu sunt mulţi copii adoptabili.
Pentru cei care doresc să adopte un copil, procedurile sunt descurajant de greoaie. Adoptarea unui copil mai mic de un an este aproape imposibilă. Nici la vârste mai mari nu sunt mulţi copii adoptabili.
Zeci de familii din Buzău încearcă în fiecare an să adopte un copil, însă foarte puţine şi reuşesc asta. Birocraţia, hăţişurile legislative sau pretenţiile viitorilor părinţi fac ca procesul de adopţie să fie extrem de lung şi anevoios. Legea adopţiilor a fost modificată anul acesta, iar schimbările par să-i avantajeze pe copiii care au petrecut deja mult timp în sistemul de protecţie. Pentru bebeluşi însă, drumul de la patul de spital în care au fost abandonaţi de mamele naturale până la o familie adevărată este tot mai lung şi întortocheat. În lipsa unei declaraţii prin care părinţii naturali sunt de acord cu adopţia, copilul trebuie să rămână în sistem timp de cel puţin un an, perioadă în care asistenţii sociali încearcă să-i convingă pe aceştia, inclusiv pe rudele lor de până la gradul IV, să-şi ia micuţul acasă. Dacă timp de un an familia nu ia deloc legătura cu autorităţile ce au în grijă bebeluşul, atunci instanţa de judecată îl declară adoptabil. Procedurile sunt mai simple în cazul copiilor nedeclaraţi, cu liniuţe în dreptul numelor părinţilor. Mirela este una din mamele adoptive fericite. După trei ani de aşteptare, acum are o fetiţă superbă de un anişor.
Nouă la unul
De la începutul acestui an au fost 12 încredinţări spre adopţie, plus alte două pe rolul instanţei. "Încredinţarea reprezintă a doua etapă a adopţiei şi se face pe o perioadă de minim 90 de zile persoanei sau familiei care doreşte să-l adopte. De asemenea, au fost alte 15 încuviinţări spre adopţie, plus alte două pe rolul instanţei. În această situaţie, încuviinţarea reprezintă ultima etapă a adopţiei şi se realizează în baza unei hotărâri judecătoreşti de încuviinţare a adopţiei", a precizat Roxana Kovacs, purtătorul de cuvânt al Direcţiei generale pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Buzău. În acest moment, nouă familii sunt în aşteptare şi un singur copil adoptabil. "Ca şi act procedural se numeşte <deschiderea procedurii adopţiei interne> în urma căreia copilul poate fi adoptat", a mai spus Roxana Kovacs. În total au fost opt deschideri a procedurii de adopţie de la începutul anului, plus alte două pe rolul instanţei de judecată.
Noua legislaţie avantajează copiii care sunt deja în sistemul de protecţie şi care n-au mai avut legături cu parinţii de cel puţin un an. E o noutate faptul că se dă acest termen de un an. Până acum nu era precizat cât trebuie să stea copilul nevizitat până să poată fi dat spre adopţie. Timp de un an, DGASPC are obligaţia de a face demersuri de identificare a părinţilor şi a rudelor până la gradul IV. Aceştia trebuie informaţi despre faptul că pot lua copilul acasă sau că pot ţine legătura cu el. Dacă nu vor copilul, atunci trebuie să fie informaţi despre faptul că va fi demarată procedura de adopţie la un an de la ultima lor întâlnire cu copilul. Oricum, trebuie să semneze o declaraţie că nu vor copilul. Doar instanţa de judecată decide dacă s-au făcut toate demersurile necesare şi un copil poate fi declarat adoptabil.
Calculatorul instanţei de judecată nu distinge cauzele cu minori de alte cauze
Legea este bună pentru copiii care sunt deja în sistem, copii de patru-cinci ani care nu au mai luat legătura cu familia. Probleme sunt atunci când nu există declaraţii de la rude că renunţă la drepturile asupra copilului. O schimbare în bine este însă faptul că acum potrivirile între copii şi părinţii adoptatori se fac la Oficiul Român de Adopţii, astfel că părinţii îşi pot găsi un copil în alt judeţ. Până acum se lucra la nivel judeţean. După cele 60 de zile în care a avut posibilitatea de a se răzgândi cu privire la adopţia copilului dar nu a făcut-o, părintele natural pierde orice drept asupra acestuia şi nu mai poate emite pretenţii. Astfel, părinţii adoptatori nu trebuie să se mai teamă că părinţii naturali se pot întoarce la un moment dat să le ia copiii.
Aparent, conform legii, adopţiile vor fi mai rapide şi principiul celerităţii din cauzele cu minori este întărit prin termenul de 14 zile în care trebuie judecată o cauză. Instanţele din România au ajuns însă să dea termene şi de 14-15 luni. Calculatorul instanţei de judecată nu distinge cauzele cu minori de alte cauze şi niciunul dintre guvernele postdecembriste nu a făcut vreun efort pentru a înfiinţa instanţe sau măcar secţii specializate pentru cauzele cu minori.
O altă inovaţie adusă de noua lege este că, în cazul în care atestatul unei persoane/familii este refuzat şi, în urma contestaţiei, Oficiul Român pentru Adopţii permite o nouă evaluare, aceasta poate fi făcută numai de cabinete private de asistenţi sociali sau de avocaţi, costul reevaluării fiind însă suportat de către cei care doresc să adopte.