După controversele avute cu administraţia locală, Benone Sinulescu s-a întors sâmbătă acasă. Reconcilierea cu autorităţile pe baza drepturilor de autor ale cântecului „Cât e Siriul de mare”, piesă ce dă ora exactă la ceasul Primăriei, a fost pe placul miilor de spectatori prezenţi în Piaţa DACIA cu ocazia Zilelor Buzăului.
După controversele avute cu administraţia locală, Benone Sinulescu s-a întors sâmbătă acasă. Reconcilierea cu autorităţile pe baza drepturilor de autor ale cântecului „Cât e Siriul de mare”, piesă ce dă ora exactă la ceasul Primăriei, a fost pe placul miilor de spectatori prezenţi în Piaţa DACIA cu ocazia Zilelor Buzăului. Plin de viaţă şi veşnic neobosit, cel considerat unul dintre cei mai mari artişti de muzică populară din toate timpurile, a acceptat să ne acorde un interviu, vorbind în exclusivitate despre noul său proiect cu care este convins că va revoluţiona din nou piaţa muzicală românească.
Cu câteva minute înainte de a urca pe scenă, artistul făcea schimb de amabilităţi cu reprezentanţii Primăriei în biroul viceprimarului. La uşă îl aşteaptă de două ore un buzoian de vreo 50 de ani, care îşi frâmântă mâinile de teamă că Benone va refuza să facă o poză cu el. Bărbatul cu şapcă din piele şi poartă la gât două aparate foto mărturiseşte că a pierdut deja rata către Vadu Soreşti, acolo unde locuieşte, dar nu îi pasă, pentru că Benone Sinulescu este idolul lui. Într-un final, reuşeşte să ajungă în faţa artistului. Cu voce tremurândă, îi spune că nu ştie ce va face dacă nu acceptă să fie fotografiaţi împreună. Nea Beny râde, îl ia în braţe, face fotografii, îi dă un CD cu autograf şi, impresionat de reacţia buzoianului, mărturiseşte că a mai trăit odată o experienţă similară, cu un fan care a preferat să piardă trenul decât să rateze o întâlnire cu el.
Reporter: Am înţeles că v-aţi mutat la Arad. E adevărat?
Benone Sinulescu: Nu m-am mutat, domnule, la Arad. Sunt doar temporar acolo. Pe lângă casa din Siriul meu drag, unde am venit pe lume, am o căsuţă şi la Arad. Mă simt bine, pentru că este tot la ţară şi am acolo o grădină de un hectar şi jumătate şi îmi place să fac pe grădinarul.
Rep.: Ce cultivaţi?
B. S.:Întreabă-mă ce nu cultiv. Orice. Să îţi explic: m-am dus acolo pentru că este climă influenţată de Mediterană. La Siriu, de exemplu, roşiile abia se fac din cauza vremii. Eu am adus seminţe de prin toate locurile pe unde am cântat, din toate colţurile lumii. Multe dintre seminţe sunt de la nişte legume foarte ciudate: dovlecei lungi până la 2-3 metri, împletiţi de zici că sunt şerpi… Am pus acolo la Arad toate picanteriile de pe pământ, de la cimbru, coriandru, rucola, multe tipuri de cartofi, unii care nu sunt atacaţi de gândacul de Colorado.
„Am început să fiu puţin împărat în ţara mea”
Rep.: V-aţi împăcat cu reprezentanţii Primăriei?
B. S.: În primul rând, eu nu aş putea ţine ură. Ne-am scuzat, am dat mâna şi suntem în relaţii bune. Cred că aşa şi trebuie să fie, adică au şi ei un cântăreţ bătrân şi … bun (n.r.-râde) şi… În orice caz, eu sunt artistul care a cântat cel mai mult meleagurile buzoiene. Şi în străinătate, de câte ori plec, vin oameni la mine şi mă asociază cu Buzăul şi mă întreabă de casă… De aia am fost puţin afectat. Ştii cum se zice: „Niciodată nu eşti împărat în ţara ta”. Uite că acum am început să fiu puţin împărat, pentru că ne-am împăcat.
Rep.: Ce ne pregătiţi nou în plan muzical?
B. S.: După spectacolul meu, de la Sala Palatului, care a marcat împlinirea a 55 de ani de cântec, am avut o surpriză plăcută. Spectacolul a fost transmis integral pe TVR, de Ziua Naţională a României şi a fost văzut de un impresar canadian venit din Toronto la nişte români. A văzut emisiunea şi i-a plăcut mult momentul meu realizat cu trupa Millenium. Ca urmare, acest impresar ne-a organizat un turneu de o lună de zile în Canada.
Rep.: Nea Beny devine canadian…
B. S.: Stai să vezi! După ce vin din Canada, stau doar o zi în România şi plec într-un alt turneu în Italia. E ceva mai scurt, câteva concerte singur. Totodată, pregătesc un album nou de muzică populară, cântece de petrecere şi romanţe, alături de Nicolae Botgros şi lăutarii. Mai am un proiect extraordinar de îndrăzneţ, la care nu am început lucrul, dar nu pot vorbi încă. Este ceva ce nu a mai fost făcut până acum de nimeni. De fapt, toţi artiştii din domeniul meu cam aşteaptă să dea Benone idei. Nu îmi pare rău, chiar sunt încântat. De data asta însă, nu mă vor mai putea imita, pentru că nu mai vorbim de etno sau duete… De data aceasta… voi face un proiect cu o orchestră de 100 de persoane şi un cor. Adică, fac un proiect intitulat Benone Simphony şi toate piesele celebre, „Cât e Siriul de mare”, „Radu mamii”, „Crâşmăriţă din Buzău”, vor fi orchestrate simfonic şi vor rămâne înregistrate pentru eternitate.
{loadposition zgalerie04231}