Bătrâni cu drept de pensie, obligaţi să trăiască din ajutor social

            *Victime ale indolenţei funcţionarilor din Primăria Săgeata, care nu s-au deranjat să verifice arhiva fostului CAP

            Are 72 de ani împliniţi pe 19 februarie, a muncit la Grup Şantier Construcţii Buzău, Fabrica Metalurgică Buzău, la mina de cărbuni Ojasca, la serele şi la CAP-ul Dâmbroca, din comuna Săgeata şi ar fi trebuit să beneficieze de pensie din februarie 2002, dar nu a primit un leu.

            *Victime ale indolenţei funcţionarilor din Primăria Săgeata, care nu s-au deranjat să verifice arhiva fostului CAP

            Are 72 de ani împliniţi pe 19 februarie, a muncit la Grup Şantier Construcţii Buzău, Fabrica Metalurgică Buzău, la mina de cărbuni Ojasca, la serele şi la CAP-ul Dâmbroca, din comuna Săgeata şi ar fi trebuit să beneficieze de pensie din februarie 2002, dar nu a primit un leu.

         Aceasta este povestea lui Vasile C. Macovei, care zilnic în această perioadă poate fi găsit pe malul Buzăului, tăind cătină pentru a-şi face lemne de iarnă, deoarece în prezent atât el, cât şi soţia sa, aflată într-o situaţie similară, nu primesc decât ajutor social de la Primăria Săgeata. La rândul său, Anica Macovei, de 62 de ani, în loc de venit social ar fi putut lua pensie de acum cinci ani, dacă cineva din primărie ar fi avut curiozitatea să cerceteze în arhivele CAP-ului şi să constate că femeia are suficientă vechime în muncă realizată în calitate de membru cooperator. Bolnavă, femeia este necăjită că acum nu îşi poate ajuta soţul să facă proviziile de lemne pentru iarnă şi este tot timpul îngrijorată, ştiindu-şi bărbatul “bolnav cu inima”. Cu cei 200 de lei nici nu se pot gândi să-şi cumpere o căruţă de buşteni şi spun că altfel ar fi stat lucrurile dacă fiecare ar fi luat cel puţin o pensie minimă de 350 de lei pe lună.

         La câteva uliţe mai departe, o altă bătrână, Aurelia Ana Megyeri, născută în 1950 în localitatea Câmpulung la Tisa, judeţul Maramureş, dar stabilită de ani buni la Săgeata, a avut stadiul de cotizare necesar pentru a primi pensie încă din iulie 2008, dar nu a primit  un leu pensie, ci tot ajutor social. Întrebaţi cum au ajuns în această situaţie, răspunsul este acelaşi: de la primărie li s-a spus că nu au vechimea necesară pentru a fi pensionari.

 

            “Nu puteam să le mai dăm ajutor social”

        

            Toată această situaţie a ieşit la iveală odată ce noua echipă de la şefia administraţiei publice locale a început analiza dosarelor beneficiarilor de ajutor social.

         Cu această ocazie, viceprimarul Vasile Dragu a constatat că cei trei localnici nu ar fi îndreptăţiţi să mai primească această formulă de sprijin, întrucât toţi cei trei solicitanţi depăşiseră vârsta de pensionare şi, potrivit legii, nu puteau să mai presteze orele de muncă în folosul comunităţii. În aceste condiţii, viceprimarul le-a cerut subordonaţilor să cerceteze arhivele fostei Cooperative Agricole de Producţie, în speranţa ca aceştia să întrunească condiţiile pentru a fi măcar pensionaţi, mai ales având în vedere faptul că majoritatea localnicilor munciseră la CAP. Bănuiala viceprimarului Vasile Dragu s-a confirmat, documentele din arhive confirmând că în toate cele trei cazuri beneficiarii ajutorului social ar fi trebuit să primească pensie, lucru confirmat aleşilor locali de către funcţionarii Casei Judeţene de Pensii. “Noi nu puteam să le mai dăm ajutor social, dar am constatat că aceşti oameni ar fi trebuit să fie pensionari de mult timp. Vasile Macovei mai avea nevoie de doi ani pentru a fi pensionat, dar la CAP i s-au găsit zece ani vechime. Soţiei sale i se spusese că nu are niciun drept, dar avea 15 ani munciţi la CAP, iar Anei Magyeri îi mai trebuia un an şi şapte luni vechime, iar la CAP i s-au găsit cinci ani. Când am fost cu aceşti oameni la Casa de Pensii, funcţionarii de acolo ne-au spus că aşa ceva n-au mai întâlnit. Vasile Macovei şi soţia sa au pierdut poate 500-600 de milioane de lei vechi şi au trăit numai ei ştiu cum”, ne-a declarat viceprimarul Vasile Dragu.

 

            “Era treabă de o zi sau de mai puţin timp”

        

            La rândul său, primarul Sorin Tănase consideră că în condiţiile în care fosta echipă de la şefia primăriei şi-ar fi făcut datoria faţă de oameni, bugetul local ar fi fost degrevat de sumele respective de bani, iar oamenii şi-ar fi primit drepturile.    “Pentru a nu se ajunge în situaţia asta, era treabă de o zi sau de mai puţin timp. Cineva din primărie trebuia să dea dispoziţie unui angajat să cerceteze o arhivă. Oamenii au fost pur şi simplu neglijaţi. Din acest motiv, facem un apel către oamenii din comună care s-ar putea afla în situaţii asemănătoare să vină la primărie să cercetăm arhivele CAP, pentru că ar fi păcat să mai existe cazuri în care oamenii să nu beneficieze de drepturile ce li se cuvin”,  ne-a declarat primarul Sorin Tănase.

        

            Nu le vine să creadă că vor primi pensie

        

            În prezent, deşi au dosarele pentru pensionare complete, cei trei localnici nu sunt convinşi sută la sută că vor primi pensie în curând.  Aurelia Ana Megyeri locuieşte într-o casă de doar 6-7 metri pătraţi, fără curent electric, iar din  cei 125 lei pe lună, cât primeşte ajutor social, economiseşte ceva în fiecare lună, pentru a-şi cumpăra măcar o căruţă de lemne. “Iarna trecută a fost foarte greu. Fără curent electric sunt învăţată. Cu două pachete de lumânări mă descurc o lună, dar fără lemne la iarnă nu pot sta”,  ne-a spus bătrâna, fiind hotărâtă ca din prima pensie să îşi cumpere lemne.

         Vasile Macovei este şi el oarecum neîncrezător că va deveni pensionar. “Eu toată viaţa am fost cinstit şi la Poliţie nu am fost decât când eram chemat să fac buletinul. Nu ştiu de ce mi s-a făcut o aşa nedreptate, pentru că am muncit. Am fost în construcţii, am fost la mina de cărbuni de la Ojasca şi făceam zidăria la galerii, am muncit la CAP, dar eu nu am luat un leu pensie. Lumea care a auzit ce am păţit îmi tot spune să îi dau în judecată pe cei care au făcut aşa ceva, dar eu nu ştiu ce să fac. Bine că o să iau pensie şi de acum încolo, că de nu erau oamenii ăştia la primărie, rămâneam ca şi până acum”, ne-a povestit bătrânul.