Rezultatele alegerilor din Franța nu sunt o surpriză. Marine Le Pen, președinta Frontului Național, e o prelungire genetică a unui extremism poleit cu amăgirea elastică a unui naționalism antrenat în vicii politice. Asistăm la un spectacol cu ouă vopsite, tocmai în cea mai intelectualizată țară din lume. Tatăl acestei doamne, un fel de bunic ideologic al lui C.V.Tudor, era cunoscut drept un scandalagiu de serviciu. Doamna Le Pen are alte calități. Niciuna dintre ele nu ține de cine știe ce politică rațională. Extremismul nu poate fi rațional.
În prezent, după comportamentul său de zi cu zi, echivalentul românesc al doamnei Marine Le Pen nu poate fi altul decât Traian Băsescu, moștenitorul pirateresc al valurilor vadimiste ale naționalismului de paradă. Partidul lui Băsescu se pare că deja are vreo 10 procente în sondaje. Un partid existent doar prin căpitanul său, care, în situația aparentei somnolențe a PNL și a altor plutoane de dreapta, dacă românii nu se vor dezmetici la timp, poate ajunge și la peste 20 la sută din preferințele electoratului.
Băsescu încă nu s-a dezlănțuit! Și nu cred că-l mai poate opri ceva sau cineva din noua sa activitate politică. Chiar și după gratii, acesta poate înființa un partid al pușcăriașilor. Cu material din fostul său partid.
Atenție la Băsescu! Acesta nu trebuie lăsat că confiște ideea de naționalism. Naționalismul e o chestiune individuală, ca și opțiunea religioasă. Partidele nu au inimi și suflete, ele nu pot iubi țara decât pentru putere și bani. Un Băsescu „naționalist” ar fi ultima bomboană de pe coliva actualei clasei politice.