Acum câţiva ani erau fericiţii proprietari ai unui apartament ori ai unei case cumpărate cu credit ipotecar. Între timp, din cauza cursului valutar ori pentru că, pur şi simplu, nu mai obţin venituri suficiente pentru a-şi achita rata, mulţi buzoieni au ajuns datori vânduţi băncilor. Alţii nu mai vor însă să mai plătească ipotecarul, iar legea dării în plată a venit ca un colac de salvare.
Zeci de buzoieni au depus în ultimele două săptămâni notificări cu ajutorul avocaţilor specializaţi în acest domeniu. Alţii au mers direct la bănci pentru a încerca o conciliere cu banca, astfel încât să poată beneficia de prevederile legii dării în plată. Lucrurile nu sunt însă atât de simple pe cât şi-au imaginat şi după cum au anunţat iniţiatorii actului normativ.
Astfel că următoarea oprire au făcut-o la instanţă şi au dat în judecată băncile sau firmele de recuperare creanţe pentru refuzul acestora de a constata stingerea creditelor cu pricina prin dare în plată şi de a prelua activele imobiliare ipotecate, după intrarea în vigoare, pe 13 mai, a Legii nr. 77/2016.
În alte situaţii, clienţii sunt cei care au fost chemaţi în faţa judecătorului, după ce instituţiile creditoare nu au fost de acord cu notificările primite pe legea dării în plată. În acest moment, şase buzoieni au fost daţi în judecată de băncile pe care le-au notificat că vor să predea cheile imobilelor pe care le-au achiziţionat cu ani în urmă prin credit ipotecar. Este vorba despre trei procese înregistrate pe rolul Judecătoriei Buzău şi care vor avea primele termene în luna iunie, toate având ca obiect „contestaţie la executare Legea 77/2016“ contestatori fiind Banca Românească, Raiffeisen Bank SA şi CEC Bank SA.
Două acţiuni au fost înregistrate în data de 25 mai, iar una vineri, pe 27 mai.
Care este procedura
Potrivit legii, notificarea trebuie transmisă prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public.
De la depunerea notificării sunt suspendate executările silite şi procedurile judiciare şi extrajudiciare împotriva clientului sau a averii sale, precum şi împotriva codebitorilor, garanţilor personali şi ipotecari. Codebitorii şi fidejusorii sunt eliberaţi şi ei de datorii, dacă procedura este încheiată cu succes.
În termen de 10 zile de la primirea notificării, banca are dreptul de a contesta îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii. După cum se vede, băncile utilizează deja acest drept, de la primele dări în plată, mai ales că au arătat anterior că vor să ridice excepţii de neconstituţionalitate împotriva legii în ceea ce priveşte neretroactivitatea şi dreptul la proprietate.
Această cerere a băncii este judecată în procedură de urgenţă, la judecătoria de pe lângă domiciliul consumatorului. Cum nu este stabilit un termen fix, instanţa va putea da unul. Dar cum nu mai plăteşti rate, dobânzi şi penalităţi, atunci timpul nu te presează. Prima decizie poate fi atacată cu apel de către părţi, în termen de 15 zile de la comunicare. Din nou, legea nu precizează timpul în care magistraţii trebuie să judece apelul, însă acesta trebuie judecat cu celeritate.
Dacă instanţa admite definitiv cererea băncii, atunci părţile sunt repuse în situaţia anterioară. Ceea ce înseamnă că dobânzile, comisioanele şi penalităţile încep din nou să fie calculate, iar executările silite pot fi reluate.
Dacă cererea creditorului este respinsă definitiv, atunci acesta este obligat să se prezinte în 10 zile la notarul public de care vorbeam mai sus, pentru a semna actele de dare în plată.
Banca poate refuza din nou să se prezinte la notar, caz în care clientul va trebui să ia calea instanţei şi să ceară o hotărâre care să constate stingerea creditului şi preluarea casei de către bancă.
Cererea este judecată cu celeritate la judecătorie, fără taxă de timbru, iar decizia de fond poate fi atacată cu apel în termen de 7 zile de la comunicare. În tot acest timp sunt suspendate ratele, executările silite împotriva debitorului.
Executaţii silit merg direct la Judecătorie
În cazul în executării silite, primul pas, cel cu notificarea, nu se mai aplică. Trebuie să se ceară direct judecătoriei, cu actele doveditoare (contractul de credit, actele de executare silită), să constate stingerea datoriei către creditor.
Sunt români care au rămas cu datorii cât pentru două vieţi la creditori, chiar dacă banca le-a vândut silit casa.
Însă, această prevedere din lege ar putea fi cea mai problematică din punct de vedere constituţional, pentru că nu mai există contractul de ipotecă, deci debitorul nu mai are ce să dea în plată. Recuperatorii de creanţe, la care au ajuns cele mai multe astfel de datorii neacoperite de garanţii reale, s-ar vedea deposedaţi de dreptul – pentru care au plătit bani – de a recupera orice sumă.
Din rândul celor executaţi silit sunt şi cei mai mulţi candidaţi pentru darea în plată.
Datele BNR arată că sunt 17.500 de români cu credite ipotecare de sub 150.000 de euro neperformante, în valoare de 2,83 de miliarde de lei. Încă peste 1.800 au credite neperformante de peste 150.000 de euro, cu o valoare 2,3 miliarde de lei, dar doar o parte s-ar încadra în plafonul legii.
Ministerul Finanţelor Publice a anunţat deja că va modifica legea dării în plata printr-o ordonanţă de urgenţă, pentru a lămuri situaţia impozitelor de plata la efectuarea transferului imobilului către bancă, dar numai pentru cei care au o singură casă, în care locuiesc, aplicând o serie de criterii.
Finanţele vor lucra la ordonanţă în cursul lunii iunie, astfel încât să intre în Guvern în iulie.