Are mişcări atât de lente şi bine definite încât ai senzaţia că priveşti o imagine TV în reluare, cu încetinitorul. Dar totul este real, se întâmplă într-un poligon de tir, iar sportivul pe care l-am urmărit vrăjit timp de un concurs olimpic are ritualurile sale bine definite. Bocancii grei, ca nişte clăpari de ski, îl ţin într-un echilibru perfect, iar costumul rigid şi greu are acelaşi rol, astfel că toţi au o mişcare robotică, atunci când pleacă de pe standuri.
Are mişcări atât de lente şi bine definite încât ai senzaţia că priveşti o imagine TV în reluare, cu încetinitorul. Dar totul este real, se întâmplă într-un poligon de tir, iar sportivul pe care l-am urmărit vrăjit timp de un concurs olimpic are ritualurile sale bine definite. Bocancii grei, ca nişte clăpari de ski, îl ţin într-un echilibru perfect, iar costumul rigid şi greu are acelaşi rol, astfel că toţi au o mişcare robotică, atunci când pleacă de pe standuri.
Campionul nostru are acest înveliş de Star Trek, dar înăuntrul lui totul este uman, o trăire maximă controlată la cel mai înalt nivel.
Ca să tragi 60 de focuri din 60, într-o ţintă aflată la 10 m şi care are în total 4.5 cm în diametru, iar 59 dintre ele să fie trimise fix în centru şi unul la doar 2 mm mai lateral, este de domeniul fantasticului, însă Alin Moldoveanu şi Nicolo Campriani, din Italia, au reuşit această performanţă în concursul de la Royal Artillery Barraks, egalând cea mai bună performanţă olimpică. Apoi a venit finala de puşcă 10 m aer comprimat. Ritualul lui Alin s-a repetat într-un alt poligon, cel dedicat finalei. Distanţa dintre bocanci măsurată cu ruleta, deşi nu era nevoie, pentru că se aşezase perfect, stativul pentru puşcă aranjat cu minuţiozitate, iar apoi setul de mişcări de înfrăţire cu arma, sărutată cu discreţie ca pe un prieten statornic şi mângâiată cu obrazul pentru a şti că este gata de finală. Şi cele 750 de secunde, câte 75 pentru fiecare foc, au fost unele din cele mai tensionate pe care le-am trăit în cariera mea de comentator.
Alin a fost mereu ultimul din seria de opt care a trimis proiectilul spre ţintă. Constant, cu o singură mică eroare, cu rezultate între 9.9 şi 10.5. Cei din jurul său au mitraliat ţintele cu punctaje de 10.7 şi 10.8, ba chiar şi cu 10.9, dar nu au avut constanţă şi echilibrul trăgătorului focşănean care a trecut cu seninătate peste momentul focului din seria a 6-a de 9.9, care l-a aruncat din fruntea clasamentului pe locul al treilea. N-a contat nimic în jurul său. Absolventul de psihologie are lumea lui. O lume de învingător, dar pe care n-o exteriorizează niciodată, dar o trăieşte cu el însuşi alături de antrenorul său, un alt campion olimpic, Sorin Babii.
Victoria lui Alin Moldoveanu la puşcă 10 m aer comprimat în concursul olimpic este o surpriză pentru mai toţi, chiar şi pentru el, susţine campionul nostru. Dar de fapt, este rezultatul unei munci susţinute şi al unei ţări de caractere deosebite ce a învins ani de rezultate nefaste.
Pentru cel care a avut şansa să vadă un campion olimpic în drumul său spre victorie rămâne calmul şi mişcarea în poligon, decupată parcă din filmul Matrix, al lui Alin, dar şi zâmbetul calm şi cald al unui om ce şi-a îndeplinit visul.
Trecem în alt registru al unei olimpiade care a spus povestea unei naţiuni prin ceremonia sa de deschidere, dar care începe să furnizeze şi poveşti proprii. Motto-ul olimpian iniţiat în 1908 de episcopul Talbot: “important este să participi” este în continuare aplicat cu sârguinţă de unii sportivi care-şi descoperă vocaţia destul de târziu. Unul dintre ei este canotorul nigerian Hamadou Djibo Issaka, cel care la vârsta de 35 de ani s-a prezentat la startul seriei a 5-a a concursului de simplu masculin, după ce se urcase prima oară într-o barcă de competiţie cu doar trei luni înainte de startul jocurilor. Sportiv mai mult decât vânjos, 1.69 m si 81 kg, Hamadou Issaka a reuşit “performanţa” de a acoperi distant de 2.000 m în 8 minute şi 26 de secunde, în condiţiile în care neozeelandezul Drysdale, câştigătorul seriei, a fost cronometrat în 6 minute şi 50 de secunde.
Umorul britanic a fucţionat imediat şi nigerianul cel dolofan şi-a atras deja două porecle în presa britanică: Hamadou Hipopotamul sau Vaslasul Lenes, la fel cum acum 12 ani, înotătorul Eric Moussamba din Guineea fusese poreclit Eric Ţiparul, după ce înotase distanţa de 100 m, în timp ce adversarii săi deja ajunseseră la vestiare.
Aşa că, principiul olimpian “important este să participi” are faţete fie de aur, fie doar pentru uzul personal.
Ştefan ALECSIU este Redactor-şef adjunct la Radio România Actualităţi