Fără a simpatiza cu vreun partid, în calitate de cetățean al acestei țări, am dus propria mea campanie electorală în favoarea lui Klaus Iohannis, publicând săptămânal scurte articole
în ziarele „Opinia” din Buzău, „Starpress Internațional” din Râmnicu Vâlcea, „Omniscop” din Craiova și „Palia Expres” din Orăștie. Când candidatul preferat a câștigat competiția, nu am avut niciun motiv să țopăi de bucurie, ci doar m-am gândit cu mulțumire potolită la, ,,lucrul bine făcut”.
La nici trei zile după anunțarea rezultatelor, am simțit gustul amar al victoriei, realizând că, în final, la români nu numai istoria se repetă, ci și zborul porcilor pe cerul politic. Pe micul ecran au început să apară fel de fel de tineri activiști ai Dreptei, însușindu-și, cu o nesimțire de care numai Ponta credeam că e capabil, anumite merite în campania electorală.
Pe cei care au lipit afișe pentru Klaus Iohannis, îi pot înțelege. În schimb, nu accept în ruptul capului gândul că am militat pentru alegerea unui președinte mai bun decât cei de până acum, doar pentru ca niște neica nimeni să călărească pe coama cuvintelor mele spre cine știe ce nesperată oportunitate politică majoră.