Procesul torționarului Alexandru Vișinescu începe astăzi, la București, fostul comandant al Penitenciarului Râmnicu
Sărat fiind acuzat de crime împotriva umanității.
Președintele executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), Radu Preda, spune despre procesul care începe miercuri că este unul important, deoarece „este pentru prima oară când un instrument al terorii comuniste va fi adus în fața justiției”. ,,Fără exagerare, seamănă cu un Nuremberg românesc”, a adăugat Preda, referindu-se la faimoasele procese ale liderilor naziști după al doilea război mondial. Șeful IICCMER consideră că niciodată nu este prea târziu pentru a face dreptate: „Trebuie să personalizăm răul, altfel riscă să devină o abstractizare”.
Alexandru Vișinescu s-a declarat nevinovat și a spus că doar respecta ordinele. Dacă va fi condamnat, riscă închisoarea pe viață, însă procesul ar putea dura chiar și câțiva ani. Avocatul sau, Dan Petre, a declarat pentru Agenția France Presse, citată de „The Guardian”, că este îngrijorat în legătură cu starea de sănătate a clientului sau, un argument pe care apărarea l-ar putea folosi pentru achitare.
Conform aceleiași surse, România este o excepție în Europa Centrală, unde foștii lideri din epoca comunistă au scăpat de pedepse, în marea lor parte. Astfel, polonezul Wojciech Jaruzelski a avut parte de o pensionare liniștită după sfârșitul Războului Rece, în timp ce dictatorul bulgar Todov Jivkov a fost achitat după proces.
„Procesul este necesar, astfel încât oamenii să descopere ororile care au marcat această epocă”, spune Steluța Coposu, fiica fostului președinte al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat Corneliu Coposu, la rândul său fost deținut și membru al rezistenței anticomuniste.
Victimele au povestit torturile la care a fost supuse
Valentin Cristea, singurul supraviețuitor al penitenciarului de pedeapsă de la Râmnicu Sărat, al cărui comandant a fost Vișinescu, rememorează „frigul, izolarea și foamea”, într-o declarație acordată agenției AFP, citată de „The Guardian”. În vârstă de 84 de ani, fostul inginer a fost condamnat în anul 1956 pentru „divulgarea de secrete de stat” către o mătușă, care era membru al rezistenței anticomuniste, petrecându-și astfel șapte ani în penitenciar. „Era împotriva regulilor să ne apropiem de pereți, pentru că am fi putut să folosim codul Morse pentru a comunica între noi”, a declarat Cristea, care locuiește în Câmpina. De asemenea, acesta povestește că prizonierilor le era interzis să stea pe paturi, dacă nu era noapte, și chiar să se uite pe fereastră.
Văduva unui alt deținut, generalul Ion Eremia, care a murit în anul 2003, își amintește tratamentul la care a fost supus soțul său, condamnat la 14 ani de închisoare și 25 de ani de muncă silnică pentru că a scris o satiră la adresa lui Stalin. „Într-o zi de iarnă, a fost forțat să stea câteva ore cu picioarele goale într-o găleată cu gheață”, povestește Nicoleta Eremia, care spune că soțul sau de-abia cântarea 30 de kilograme și cu greu se putea ține pe picioare când a ieșit din închisoare.