Creştinii pe stil nou se pregătesc, astăzi, de sfârşitul sărbătorilor de Crăciun şi de Anul Nou cu o zi de post negru. Este Ajunul Bobotezei, când biserica a rânduit pentru creştinii practicanţi post negru: nu se mănâncă şi nu se bea nimic. Canonul I al Sf. Teofil al Alexandriei statuează că de Ajunul Bobotezei se ajunează total, iar a doua zi se ia Agheasmă Mică, desigur pe nemâncate.
Creştinii pe stil nou se pregătesc, astăzi, de sfârşitul sărbătorilor de Crăciun şi de Anul Nou cu o zi de post negru. Este Ajunul Bobotezei, când biserica a rânduit pentru creştinii practicanţi post negru: nu se mănâncă şi nu se bea nimic. Canonul I al Sf. Teofil al Alexandriei statuează că de Ajunul Bobotezei se ajunează total, iar a doua zi se ia Agheasmă Mică, desigur pe nemâncate.
Postul Ajunului Bobotezei datează cam din secolul al IV-lea, pe vremea când catehumenii (adulţii care se pregăteau de Botez) ţineau post şi se rugau timp de 40 de zile. După botez, proaspăt creştinaţi, aceștia aveau îngăduinţa să participe pentru prima dată la liturghia credincioşilor şi să se împărtăşească. Creştinii postesc pentru a putea lua cu vrednicie din Agheasma Mare. În unele regiuni, creştin-ortodocşii iau Agheasma Mare timp de nouă zile de la Bobotează.
Înainte de Bobotează – Botezul Domnului, preoţii ortodocşi merg la casele credincioşilor să vestească Botezul Mântuitorului, cu Botezul, binecuvântând oameni, gospodării şi animale cu busuioc înmuiat în Agheasmă.
Ajunul Bobotezei, zi prielnică şi obiceiurilor păgâne: farmece, descîntece, magii albe şi negre
Se spune că celor care postesc de Ajunul Bobotezei le merge bine tot anul.
Conform unor tradiţii populare, de Ajun preotul nu trebuie apărat de cîini, pentru că e rău de moarte. Cenuşa din sobă şi gunoiul din casă se strâng dimineaţa, pentru a fi presărate primăvara pe câmpul pentru roade, ca să le ferească de prădători.
Există credinţa potrivit căriea în dimineaţa de Ajunul Bobotezei dacă pomii sunt încărcaţi cu promoroacã, vor avea rod bogat.
Este frecvent întâlnită superstiţia potrivit căreia animalele din grajd vorbesc, la miezul nopţii din Ajunul Bobotezei, despre locurile unde sunt ascunse comori.
De Ajun, nu sunt admise certurile în casă şi nu se dă nimic cu împrumut, nici măcar jăratec.
Se spune că în seara de Ajun se poate afla cât va trăi fiecare dintre membrii familiei. La miezul nopţii, se iau cărbuni din vatră şi se denumeşte fiecare cu numele membrilor familiei. Se crede că primul care va muri va fi cel al cărui cărbune se va stinge mai repede, ia cel mai longeviv va fi cel al cărui cărbune se va stinge ultimul.
În Ajunul Bobotezei, în ziua de Bobotează, De Sfântul Ioan Botezătorul şi opt zile după aceea, nu se spală rufe, pentru că apele sunt sfinţite.
Superstiţia cea mai des întâlnită este cea care spune că, în noaptea de Bobotează, tinerele fete îşi visează ursitul. Ele îşi leagă pe inel un fir roşu de mătase şi o un fir de busuioc, pe care le pun sub pernă. Băiatul pe care-l vor visa va fi cel cu care ce vor căsători.
Fetele care cad pe gheaţă în de Bobotează, se crede că sigur se vor mărita în acel an.
Tradiţia cere ca, de Ajunul Bobotezei, în camera cea mai gătită a casei, „camera de curat”, să se aşeze o masă. Sub faţa de masă se pune fân, iar în colţuri un bulgăre de sare. Deasupra, se pun cel puţin 12 feluri de mâncare, colivă, grâu pisat, fiert, îndulcit cu miere şi amestecat cu nucă pisată, bob fiert, fiertură de prune, sarmale, borş de fasole albă, în care se fierb colţunaşi mici, umpluţi cu ciuperci, borş de peşte, peşte prăjit, plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acrăã, plăcinte cu mac, dulciuri de post. Cu această masă încărcată este aşteptat preotul cu Botezul. După sfinţirea bucatelor de către preotul care vine cu Iordanul, familia se aşază la masă, resturile de la bucate fiind adăugate în hrana animalelor, pentru a fi protejate de boli şi ca să fie bune de prăsilă tot anul.
Se mai spune că ajunul Bobotezei este cea mai geroasă zi a anului şi că în această noapte viitorul poate fi citit în oglindă.
În Bucovina, dar şi în unele sate din Ardeal, în ajunul de Bobotează se colindă.
În unele regiuni din Ardeal, Boboteaza este un obicei străvechi, de numit Ciuralexa. Vechi de sute de ani, este un ritual agrar care înseamnă stropitul livezilor şi înconjuratul gospodăriilor pentru ca în anul care tocmai a început gospodarii să aibă recolte bogate.
(Preluare „Cotidianul”)