Declaraţia, mustind de siguranţă debordantă, a fostului ministru al Economiei, liberalul Varujan Vosganian, cum că instanţa de judecată nu se va putea pronunţa niciodată în dosarul său de subminare a economiei naţionale, dar că judecătorii vor da un verdict împotriva social-democratului Liviu Dragnea, trimis în judecată în dosarul „Referendumul”, este cel puţin ciudată.
Am putea-o pune pe seama euforiei provocate de succesul înregistrat de acesta în Parlament în momentul în care procurorilor DIICOT li s-a dat cu tifla de către aleşii majoritari ai neamului, atunci când au cerut încuviinţarea pentru a-l urmări penal pe senatorul Vosganian.
Mie, personal, lucrurile mi se par tocmai pe dos. Într-un fel sau altul, Varujan Vosganian va da socoteală în dosarul respectiv. Mai ales că, la pachet cu el, apare şi contestatul Adriean Videanu, cel care i-a urmat în funcţia de ministru al Economiei.
În schimb, foarte îndepărtat mi se pare momentul în care vicepremierul Liviu Dragnea va răspunde în faţa legii pentru ceea ce
s-a întâmplat în „vara fierbinte a Referendumului”. Şi motivul este simplu, pentru că dosarul lui Liviu Dragnea nu este numai al lui, nici al Partidului Social Democrat şi nici al Uniunii Social Liberale. Este dosarul unui întreg sistem politic instaurat în România odată cu democraţia originală adusă de ziua de 22 decembrie 1989.
Fraza „Organizaţi-vă să mi-i aduceţi pe toţi la vot, băi! îi legaţi, îi luaţi în braţe…”, rostită de Dragnea la telefon şi interceptată de procurorii anti-corupţie, a fost comandamentul mai tuturor alegerilor din epoca post-Ceauşescu. Exceptând, poate, alegerile din 20 mai 1990, când românii s-au îmbulzit la vot şi au votat ceea ce au auzit că-i bine de la singura televiziune de atunci.
Oameni aduşi cu arcanul în secţiile de votare, liste albe şi negre – cu cei care urmau să fie premiaţi sau excluşi de la primirea ajutorului social pentru că au votat ori ba aşa cum le-au indicat primarii -, pomeni electorale, voturi cumpărate cu bani sau cu produse, voturi multiple cu autocarele, urne volante fără vreo clipă de răgaz, urne sigilate „româneşte”, voturi la vedere, voturi anulate în timpul numărătorii, sunt procedeele bine patentate de care au beneficiat, fără excepţie, toate partidele româneşti. Inclusiv cele ale căror reprezentanţi aplaudă acum finalizarea de către procurori a dosarului „Referendumul”.
Dar, oare, are interesul cineva ca acest dosar să se judece într-adevăr corect? Mă îndoiesc, pentru că o asemenea speţă ar echivala, respectând proporţiile, cu un proces al comunismului…